Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice: 150 de ani de la nașterea savantului Grigore Antipa

19 Mai 2017, 10:00

Sesiunea de comunicări ştiinţifice

150 de ani de la nașterea savantului Grigore Antipa

Vineri, 19 mai 2017orele 10.00-14.00
Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu”
al Bibliotecii Academiei Române,
Calea Victoriei nr. 125

Program

 

Dr.  DUMITRU MURARIU - membru corespondent al Academiei Române
Cuvânt de deschidere

Dr. DUMITRU MURARIU - membru corespondent al Academiei Române
Viaţa şi opera academicianului Grigore Antipa

Dr. OANA - PAULA POPA, dr. LUIS -OVIDIU POPA (Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”)
Grigore Antipa și Familia Regală a României

Dr. ALEXANDRU S. BOLOGA (Filiala CRIFST – Constanța)
Grigore Antipa şi Comisia Internaţională pentru Explorarea Ştiinţifică a Mării Mediteraneene (C.I.E.S.M.) – Monaco

Prof. dr. EUFROSINA OTLĂCAN (Divizia de Istoria Științei a CRIFST)
Un model matematic relevant în geonomie – omagiu lui Grigore Antipa

Prof. dr. DUMITRU CURCĂ (Divizia de Istoria Științei a CRIFST)
Grigore Antipa şi Ion Ciurea, personalităţi marcante ale ihtiologiei şi ihtiopatologiei  româneşti şi mondiale

Prof. dr. DUMITRU CURCĂ (Divizia de Istoria Științei a CRIFST)
Contribuţia unor personalităţi ale medicinii veterinare contemporane savantului Grigore Antipa, la propăşirea pisciculturii în România

Dr. ŞTEFAN NEGREA (Divizia de Istoria Științei a CRIFST)
Grigore Antipa şi urmaşii săi la cârma muzeului care îi poartă numele

Prof. MIRCEA-DRAGOMIR ANDREI (Divizia de Istoria Științei a CRIFST)
George Frederick Kunz şi Grigore Antipa

Prof. GABRIELA ANDREI, dr. IORGU PETRESCU (Divizia de Istoria Științei a CRIFST)
A. L. Montandon, asistent şi colaborator al lui Grigore Antipa

Prof. ANGELA PETRESCU,dr. ANA-MARIA PETRESCU (Divizia de Istoria Științei a CRIFST)
Grigore Antipa – geniu inovator în cultură şi educaţie

Dr. IORGU PETRESCU (Divizia de Istoria Științei a CRIFST)
Grigore Antipa – un om al datoriei

Prof. DANIELA-AMBY OSTAFE, Mst. LAURA-ALEXANDRA OSTAFE, dr. LAURENŢIU-NOROCEL OSTAFE (Divizia de Istoria Științei a CRIFST)
Academicianul Grigore Antipa şi concepţia monistă a „marelui naturist şi filosof” Ernst Haeckel

Prof. dr. AUREL ARDELEAN, prof. dr. GHEOGHE MOHAN (Grupul de Cercetări Multidisciplinare de Istoria Științei al DIS/CRIFST, Arad)
Grigore Antipa – renumit muzeograf şi hidrobiolog român  (1867-1944)

REZUMATE 
(Lucrările vor fi publicate în vol. X/2017 al revistei STUDII ȘI COMUNICĂRI/DIS)

 

Dr. DUMITRU MURARIU
- membru corespondent al Academiei Române -

Viaţa şi opera academicianului Grigore Antipa

Rezumat:Primul hidrobiolog din România, zoolog, ihtiolog, oceanolog, ecolog cu gândire de economist și fondator de instituții de cercetare științifică și cultură, Grigore Antipa a fost consilier-expert în Comisia Internațională Europeană a Dunării, membru și vicepreședinte al Comisiei Internaționale pentru Explorarea Stiințifică a Mării Mediterane (CIESMM), membru străin în Comitetul de Perfecționare al Institutului Oceanografic din Paris. La început de secol XX a fost avangardist al muzeologiei și a inventat prezentarea dioramatică, astăzi extinsă în toate tipurile de muzee din lume. A explicat etapele formării Deltei Dunării și a stabilit raporturile de cauzalitate între regimul variațiilor anuale ale inundațiilor din Lunca Dunăriiși reflectarea lor în producția de pește. Ca Director al Pescăriilor Statului a publicat Studii asupra pescăriilor din România; Pescăriile și zona inundabilă a Dunării în cadrul economiei naționale și mondiale; Iconographie des Sturions et Clupeides de la Mer Noire; Marea Neagră și ihtiologia ei etc. A alcătuit un plan al Grădinii Zoologice a Capitalei, care trebuia să fie organizată pe o suprafață de 25 ha. Grigore Antipa a fost membru titular, deosebit de activ în Academia Română, a propus organizarea instituției și susținerea financiară a publicațiilor acesteia, lui revenindu-i răspunderea pentru publicațiile Secției de Științe. După propria mărturisire, cea mai dragă realizare a sa a fost Muzeul Național de Istorie Naturală, care îi poartă numele.

 

Dr. OANA - PAULA POPA, dr. LUIS - OVIDIU POPA

Grigore Antipa și Familia Regală a României

Rezumat: După un doctorat strălucit finalizat la Jena cu acordarea distincției summa cum laudae de către marele biolog Ernst Haeckel, Grigore Antipa se întoarce în România și obține în anul 1892 o audiență la Regele Carol I. Acesta a fost momentul care a marcat începutul unei cariere prodigioase desfășurată de savantul român în următorii 52 de ani, carieră care în primii 22 de ani a beneficiat de înaltul patronaj al Regelui Carol I. Însuși Grigore Antipa descria influența deosebită pe care Regele a avut-o asupra carierei sale ”drept cel mai mare noroc, pe care l-am avut în viață, faptul că mi-a fost îngăduit ..., să mă pot apropia și să ascult din gura sa proprie, învățămintele și sfaturile sale părintești...Până la sfârșitul vieții sale, Regele a urmărit apoi de aproape toate lucrările mele, atât la Pescării și la Muzeu, cât și în toate direcțiile în care a trebuit să îmi desfășor o activitate, și în tot timpul m-a încurajat, sfătuit și apărat!”
În urma întâlnirii de la Castelul Peleș, regele îl recomandă pe tânărul cercetător ministrului de război pentru ca acesta să-i faciliteze îmbarcarea pe navele militare românești din Marea Neagră pentru a desfășura primele programe sistematice din România de cercetare ale acestei mări. De asemenea, recomandarea către ministrul agriculturii, va permite implementarea de către Grigore Antipa a planului de reorganizare a pescuitului în România. În fine, recomandarea către ministrul culturii va conduce la numirea entuziastului cercetător la conducerea colecțiilor zoologice ale Muzeului de Științe Naturale. Transformarea acestor colecții în Muzeul Național de Istorie Naturală avea să devină cea mai cunoscută realizare a marelui savant român.
Studiul arhivei documentare a Muzeului care îi poartă numele permite reconstituirea parțială a relației dintre Grigore Antipa și Familia Regală a României. Astfel, prin intermediul semnăturilor păstrate în Cartea de Onoare a Muzeului, au putut fi reconstituite 27 de vizite ale membrilor Familiei Regale a României la Muzeul condus de Grigore Antipa. De asemenea, arhiva documentară și fotografică a Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa” păstrează valoroase fotografii din călătoriile Familiei Regale în Delta Dunării.

 

Dr. ALEXANDRU S. BOLOGA

Grigore Antipa şi Comisia Internaţională pentru Explorarea Ştiinţifică a Mării Mediteraneene (C.I.E.S.M.) – Monaco

Rezumat:O latură mai puţin cunoscută şi mediatizată a activităţii prodigioase şi multilaterale asavantuluiromânGrigoreAntipa(1867-1944),regretabilchiardecătrebiografiisăiconsacraţi, vizează contactul şi relaţia sa strânsă cu Comisia Internaţională pentru ExplorareaŞtiinţifică a Mării Mediterane (C.I.E.S.M.).
Fondatorul C.I.E.S.M. a fost ASS Prinţul Albert I de Monaco (1848-1922), căpitan demarină, „şef şi promotor al oceanografiei” cum îi plăcea să se autocaracterizeze şi primulPreşe-dinte al Comisiei.
Printre primii invitaţi la Monaco, în vederea înfiinţării Comisiei, în 30 mai 1910, pelângă reprezentanţii altor şase state s-a aflat şi Grigore Antipa.Urmare a invitării oficiale de asociere a României la C.I.E.S.M. (Paris, ianuarie 1923)şi ulterior a recomandării extrem de călduroase a lui Emil Racoviţă (primul delegat naţionalal României pe lângă C.I.E.S.M.), Grigore Antipa a fost nominalizat următorul delegat naţional, la 1 ianuarie 1927.
Pe lângă formaţia sa de ihtiolog, iniţiator al primelor expediţii ştiinţifice româneşti înMarea Neagră (1893, 1894, 1895), autor al monografiei „Marea Neagră, vol.I Oceanografia, bionomia şi biologia generală a Mării Negre” (1941) şi a numeroase alte publicaţii ştiinţifice de biologiemarină,organizator,administratorgeneral şiinspectorgeneralalPescăriilorStatu-lui,membrual AcademieiRomâneşialaltororganizaţiiştiinţificeinternaţionale,fondator al Institutului Bio-oceanografic de la Constanţa (1932) şi deţinător al altor demnităţipublice, Grigore Antipa a devenit şi Vicepreşedinte şi raportor al C.I.E.S.M. pentru MareaNeagră, Marmara şi Mediterana orientală (1928).
TotGrigore Antipaafostşi organizatorul celuidealX-leaCongresşiadunaregenerală al C.I.E.S.M., la Bucureşti, în 1935, pe care l-a prezidat în absenţa Preşedintelui,Amiral P. Ravel di Thaon. La congres au participat specialişti din 10 ţări. Manifestarea a fostelogiatăcordial,atâtpentruconţinutulei,câtşipentrumoduldedesfăşurare,decătrePreşedinte, şeful delegaţiei Franţei şi alţi participanţi.
La 150 de ani de la naşterea sa, savantul Grigore Antipa continuă să se numere printreceimaiînsemnaţibiologiromânişiprecursoriaioceanografieinaţionale,alăturideE.Racoviţă şi I. Borcea.

 

Prof. dr. EUFROSINA OTLĂCAN

Un model matematic relevant în geonomie – omagiu lui Grigore Antipa

Rezumat: Grigore Antipa a avut idea ca sistemul de gestionare raţională,pe care-l concepuse pentru lunca şi delta Dunării, să-l numească geonomie. Geonomia este ştiinţa relaţiilor dintremediul natural înconjurător şi societăţile umane, aşa cum a fost definită de savantul român în conferinţa sa de la Bucureşti din 1909. Sistemul deltei este foarte antropic, ceea ce înseamnă că activităţile umane au un impact important asupra mediului şi asupra echilibrului ecosistemului. Este vorba aici de două sisteme dinamice care se condiţionează reciproc: unul fiind umanitatea (omul) cu cunoştinţele şi instrumentele sale de lucru, celălalt fiind mediul său natural, pe care ar putea să îl gestioneze. Această reciprocitate le va clasa ca fiind o pereche de sisteme cu anticipare şi întârziere / retardare. Lucrarea introduce un model matematic al acestui mod de condiţionare reciprocă şi, folosind prelucrarea prin sisteme de ecuaţii diferenţiale, ajunge la concluzii importante pentru modalităţile prin care se pot face prognoze asupra evoluţiei sistemelor implicate.

 

Prof. dr. DUMITRU CURCĂ

Grigore Antipa şi Ion Ciurea, personalităţi marcante ale ihtiologiei şi ihtiopatologiei româneşti şi mondiale

Rezumat:Savantul biolog Grigore Antipa  (1867-1944), prin munca sa asiduuă, devine unul dintre cei mai mari biologi români, desfăşurându-şi activitatea în două direcţii principale: muzeografie şihidrobiologie-ecologie. Cea mai mare parte din activitatea sa este consacrată cercetărilorhidrobiologice şi ale economiei piscicole. În vederea cunoaşterii şi sporirii producţiei piscicoleîn România, Antipa elaborează o serie de lucrări referitoare la fauna piscicolă, aducând contribuţiiimportante, precum şi la pescuitul în România. Preocupându-se în special de zona inundabilă şide Delta Dunării. Datorită cunoştinţelor sale din domeniile hidrologiei, pisciculturii şi problemelorDunării, Antipa este numit  membru în Conducerea administraţiei Pescăriilor Statului  (1895),inspector   general   al   Pescăriilor   Statului  (1897),  consilier   expert   al   Comisiei   Europene   aDunării, membru al Comisiei Intenaţionale pentru exploatarea ştiinţifică a Mării Mediterane,membru în Comitetul de perfecţionare al Institutului Oceanografic din Paris etc. În anul 1909în tratatul său ,,Fauna ichtiologică" semnalează unele anomalii ale capului la crap, şalău, chefalşi plătică sau anomalii de culoare la babuşcă şi cegă şi mai multe specii de paraziţi (helminţi şicrustacee), la unii peşti. Iar în anul 1916 publică lucrarea „Pescăria şi pescuitul în România”, încare sunt descrise uneletele de pescuit, căile de asigurare a calităţii apei din bazinele piscicole, viaţapescarilor din Deltă etc., dar care prefigurează şi activitatea sportivă a pescuitului în devenire. Aefectuat  cercetări hidrologice,  ecologice, de  economia pescuitului  şi  piscicultură  etc. în DeltaDunării, alături de alţi profesionişti în domeniu, printe care şi medical veterinar parazitolog IonCiurea.
Academician (m.c.) Profesor DVM, PhD.  Ion Ciurea (1878-1944)  cel mai reprezentativparazitolog român, începând încă din anul 1909 studiază sursa parazitării mamiferelor şi păsărilor,ajungând să  stabilească, identificând totodată specii noi (majoritatea rămase în ştiinţă) un numărmare de paraziţi ai peştilor dulcicoli sau marini, care în majoritatea cazurilor, reprezintă stadiullarvar al paraziţilor mamiferelor sau păsărilor. Pentru a dovedi aceasta, începând din anul 1913 reiaexperimentările elveţianului E. Azkenazy şi hrăneşte câini şi pisici ori păsări sălbatice cu peşti cruzi,identificînd astfel stadiul de adult al paraziţilor, pentru a putea cunoaşte stadiul larvar. Din acesteexperimentări a reieşit că paraziţii ca larve stau închistaţi în corpul peştilor (musculatură, subcutan,înotătoare, branhii, solzi, ochi). Peştii se pot infesta cu unii paraziţi de la mamiferele sau păsăriledin preajma apelor. Acestea ne îndreptăţesc pentru a-l considera pe prof. Ion Ciurea ca primulihtiopatolog român. A practicat medicina veterinară în localităţile: Craiova, 1902-1903, în  PiatraNeamţ,   1905-1919,   iar   apoi   a   predat   cursurile   de  Parazitologie  şi  Inspecţia  Alimentelor  înperioada 1919-1943  la Facultatea de Medicină Veterinară din Bucureşti, unde a întemeiat la aceavreme, unul din cele mai înzestrate şi frumoase muzee de ihtiopatologie din România. În aceastăprivinţă,   a   colaborat   aproape  3   decenii  cu  savantul  Grigore  Antipa  întemeietorul   MuzeuluiNațional de Științe ale Naturii din București, cu care a organizat studiul Deltei Dunării sub diferiteaspecte, în  special  în  privinţa  fondului  piscicol.  Ca membru în   Consiliul de  Administrație alpescăriilor statului (1929-1931), Ion Ciurea s-a aplecat asupra studiului infestării cu trematode princonsumarea de pește din bălțile și Delta Dunării sau din lagunele Mării Negre. El a demonstrat căpeștii de apă dulce și cei de apă marină constituie o puternică sursă de infestare cu trematode variatenu numai pentru păsările ihtiofage, dar și pentru animalele domestice și om (1924-1934).

 

Prof. dr. DUMITRU CURCĂ

Contribuţia unor personalităţi ale medicinii veterinare contemporane savantuluiGrigore Antipa, la propăşirea pisciculturii în Romania

Rezumat: Savantul Antipa Grigore (1867-1944), în anul 1909, în tratatul său ,,Fauna ichtiologică"descrie unele anomalii ale crapului, precum şi anomalii de culoare, semnalează specii de paraziţi(helminţi şi crustacee), la unii peşti.  Ciurea  Ion  (1878-1944)  cel mai reprezentativ parazitologromân, odată cu cercetarea lui Neodiplostomum perlatum, începe studiul trematodelor în evoluţiacărora   intervine,   drept  gazdă   definitivă   sau   intermediară,  peștele,   într-un   stadiu   sau   altul   dedezvoltare.  Ion Călinescu  (1874-1946) a fost  unul dintre studenţii români ai prestigioase ŞcoliVeterinare din Lyon, revenit în ţară, a inițiat înființarea Halelor frigorifere de pește de la Galați şiapoi în Capitală, unde a făurit primele planuri pentru marile Hale centrale de la Obor. Între anii1919-1921 a fost Administrator al Pescăriilor Statului de la Tulcea. Nichita Gheorghe (1890-1966)în anul 1928 descrie o degenerare a ovarului la peştii de acvariu. Poenaru D. Ion (1868-1939) înperioada   1927-1929 experimentîndpe 6 exemplare de Misgurnus obţine   osteită rarefiantă avertebrelor,  prin  hrănire  cu  carne  slabă  tocată.  Dinulescu Gheorghe (1896-1965), a urmat laconducerea catedrei de   Parazitologie după pensionarea Prof. I. Ciurea în 1943. A predat deasemenea, pe rând sau simultan, disciplinele de Zoologie şi Piscicultură. În anul 1932, a preluatconducerea Secţiei de Piscicultură a Institutului Naţional Zootehnic.  În anii 1942-1944 în cadrulInstitutului de Cercetări Piscicole, sub îndrumarea lui Gh. Dinulescu şi a colaboratorul său  IonRădulescu, se pun bazele unei şcoli de ihtiopatologie şi încep cercetări sistematice, atât în apeleinterioare, cât şi în apele teritoriale din Marea Neagră sau în Dunăre. Gh. Dinulescu în colaborarecu Prof. dr. I. Rădulescu în anul 1952, întocmeşte şi publică, pentru prima dată în literatura despecialitate din România, manualul intitulat „Ihtiopatologia şi igiena piscicolă”. Petre Popescu-Daia (1872-1952) absolvă în 1897 Şcoala Superioară de Medicină Veterinară din Milano, cu titlulde Dottore in zoo-iatria (23 iunie 1897), susţinând două teze: „Creşterea crapului” şi „Ovarotomiala vacă”. Din 1923 până la 1930, când este pensionat, deţine importantul post de Director general alPescăriilor Statului.  Din proprie iniţiativă, Popescu-Daia înfiinţează la Giurgiu, în 1928, primaŞcoală tehnică de pescărie, piscicultură. Contribuţia sa la fondarea „Asociaţiei pentru încurajareapisciculturii”. A înfiinţat şi condus între 1928-1935, Revista „Pescăria şi piscicultura”. BegnescuPetre  (1908-1963)  în anul 1942 cercetînd din punct de vedere bacteriologic o sabiţă pescuită înjudeţul Galaţi descoperă în nodulii de pe suprafaţa pielii şi pe organele interne,  bacili  acido-rezistenţi.  Buşniţă Th. (1900-1977)  în anul 1949, în colaborare cu medicul veterinar GheorgheVasile  studiază deformările  craniului la biban, iar   în 1958 în  colaborare cu medicul  veterinarCironeanu Ion  descrie infestarea scrumbiei de Dunăre, cu nematodul  Contracaecum aduncum.
Niculescu   Alexandru  (1916-2005),   studiază  în   anii   1945-1947, crapii bolnavi de hidropizieinfecţioasă din Lunca inundabilă a Dunării, identificând bacteria  Aeromonas  punctata  şi indicăunele măsuri de profilaxie. Stamatin Nicolae(1905-1993) împreună cu colaboratorii săi,în anii1954-1957, cercetează epizootologia, modificările anatomo-patologice şi bacteriologice la peştii cuhidropizie infecţioasă, identificînd ca germen patogen pe Pseudomonas punctata hemolitica,  apoiaplică imunizarea activă.  Popovici  Ilie  (1901-1974)  în anul 1960  în colaborare  cu Dorobanţu
Romeo izolează din tubul digestiv al peştilor din Dunăre şi   Marea Neagră, bacilul rujetului(Erysipelothrix rhusipathiae).  Popescu Petre (1913-1967), în anul 1963 efectuează observaţiiasupra reproducerii artificiale la cegă. Semnalează unele cazuri teratologice la alevini şi mortalitatedin cauza condiţiilor de trai.

 

Dr. ŞTEFAN NEGREA

Grigore Antipa şi urmaşii săi la cârma muzeului care îi poartă numele

Rezumat:Autorul prezintă activitatea urmașilor savantului Grigore Antipa la conducerea Muzeului Naâional de Istorie Naturală, Constantin Motaș și Mihai. C. Băcescu

 

Prof. MIRCEA-DRAGOMIR ANDREI

George Frederick Kunz şi Grigore Antipa

Rezumat:În 1908, în acelaşi an în care la 24 Mai avusese loc inaugurarea Muzeului de Zoologie în clădirea nouă de pe Şoseaua Kiseleff, Grigore Antipa participă la cel de al 4-lea Congres Internaţional de Pescuit de la Washington, desfăşurat între 22 şi 26 septembrie. Cu această ocazie, savantul român vizitează muzee şi alte instituţii prestigioase din Washington DC, New York, Philadelphia, Baltimore, Fall River, Rhode Island, New Port şi Woods Hole din Massachusetts. Intră în contact cu mai multe personalităţi şi nu ratează întâlnirea cu marele mineralog şi gemolog George Frederick Kunz (1856-1932), cu care va rămâne în legătură şi după întoarcerea în ţară. Prezentăm în nota noastră date referitoare la personalitatea lui G. Fr. Kunz, precum şi lista lucrărilor trimise de acesta lui Grigore Antipa, cu dedicaţie.

 

Prof. GABRIELA ANDREI, dr. IORGU PETRESCU

A. L. Montandon, asistent şi colaborator al lui Grigore Antipa

Rezumat:Autorii se referă la perioada 1896-1907, în care A. L. Montandon lucrează la Muzeul de Zoologie, care se găsea, la acea vreme, pe strada Polonă nr.19. În 1895, pe 8 Februarie, Antipa înaintase un memoriu către Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, prin care solicita înfiinţarea la Muzeu a unui post de asistent. Astfel, pe 1 Octombrie 1896 va fi angajat A.L.Montandon, care, la cei 44 de ani, devenise deja unul dintre marii entomologi ai vremii. El se va ocupa cu îmbogăţirea, sistematizarea şi înregistrarea tuturor colecţiilor de insecte, pentru viitorul muzeu proiectat, ce avea să fie inaugurat în 24 Mai 1908. Numeroase sunt colecţiile donate Muzeului de marele entomolog, atât înainte de angajarea sa ca asistent, cât  şi după aceea. Fiind retribuit cu un salariu derizoriu, pentru a-şi putea continua munca ştiinţifică, în 1904 Montandon îşi vinde marea sa colecţie de Heteroptere, Ministerului. Acesta, la rândul său, o va dona Muzeului.

 

Prof. ANGELA PETRESCU, dr. ANA-MARIA PETRESCU

Grigore Antipa – geniu inovator în cultură şi educaţie

Rezumat:Opera științifică, teoretică si practică a lui Grigore Antipa l-a consacrat ca maresavant, personalitate de geniu a științei cu multiple preocupări în domeniul hidrobiologiei,oceanologiei, bioeconomiei, ecologiei, culturii și educației.
Grigore Antipa a intrat în conștiința neamului său prin înființarea celui mai maremuzeu de știință de la noi din țară, Muzeul de Istorie Naturală din București, dar și princoncepția științifică și modul de organizare a acestei instituții care îi aparține în întregime.
Toate lucrările sale, studiile, rapoartele, cercetate acum, după multe decenii de laelaborarea și publicarea lor, sunt adevărate manifeste, programe pe termen lung de dezvoltarea unei Românii moderne, unele dintre ele încă viabile si valabile și astăzi. Studiul nostruaduceîndiscuțiepreocupările,maipuțincunoscute,dindomeniuleducațieișiculturii.
Propunerile sale de modernizare a învățământuluiprimarșisecundarînacord cu cerințele deintegrare ale tinerilor, dar și necesitatea de personal calificat pentru firava economie aRomâniei; de înființare a unei rețele de instituții de cercetare. În bună parte reușește să creezeo bază material pentru cercetarea științifică a Mării Negre, atât de puțin cunoscută la sfârșitulsecolului al XIX-lea prin înființarea „Staţiunii de Cercetări piscicole din Delta Dunării”(1924), Tulcea, astăzi„Institutul Naţional pentruCercetări şi Proiectare DeltaDunării”;Institutul Bioceanografic (1932), Constanţa, actualmente – Institutul Român de CercetăriMarine „GrigoreAntipa” iar in 1937 mai puțin cunoscuta Stațiune de cercetări piscicole de laCavarna, acum în Bulgaria. Propune modernizarea învățământului superior cu constituireade centre universitare afiliate unei rețele de institute de cercetare pe domenii, prioritară fiindagricultura, care să permit completarea studiilor tinerilor din domeniul academic; propune oeducație alternativă pentru adulți prin înființarea unor muzee sătești, care ar fi trebuit sălucreze ca niște centre culturale, care prin tematica prezentată ar fi constituit o pildă, unmodel de urmat pentru omul simplu, fără carte de la țară și care acum o sută de ani nu aveamijloacele actuale de comunicare si de informare.

 

Dr. IORGU PETRESCU

Grigore Antipa – un om al datoriei

Rezumat:Grigore Antipa, zoolog ca formație, s-a dovedit un la fel de strălucit economist și diplomat, consilier regal, ctitor de instituții, implicat total în toate îndatoririle primite, de la organizarea pescăriilor statului, la asigurarea avuției naționale în timpul ocupației din Primul Război Mondial, la consilieri legate de încheierea unor tratative economice externe, la încercările de a recupera datoriile contractate de alte state față de România, inclusiv a donației Elias, la îngrijirea revistei Academiei Române. A fost din categoria celor cărora li se potrivea cel mai bine vorbele „Totul pentru țară, nimic pentru noi”, iubit și urât în aceeași măsură de contemporani care în finalîi recunoșteau capacitățile excepționale. Un om al faptei, nu doar al vorbei, făcând atâtea pentru care a primit atât de puțin, un vizionar al timpului său și al celor care au urmat.

 

Prof. DANIELA-AMBY OSTAFE, Mst. LAURA-ALEXANDRA OSTAFE, dr. LAURENŢIU-NOROCEL OSTAFE

Academicianul Grigore Antipa şi concepţia monistă a “marelui naturist şi filosof” Ernst Haeckel

Rezumat:În cuvântarea academicianului GRIGORE ANTIPA ținută la Academia Română în ședința din 7 februarie 1914, cu ocazia sărbătoririi jubileului de 80 ani al „marelui naturalist și filosof” Ernst Haeckel, academicianul român recunoaște că a permanentizat relații de prietenie cu acesta.   Grigore Antipa era familiarizat cu sistemul de idei și criterii ce reprezenta monismul în concepția lui Ernst Haeckel și de asemenea cunoștea și pe unii membrii ai acestui sistem filosofic.Conform afirmațiilor lui Ernst Haeckel cu privire la „Nemurirea sufletului” rezultă că «orice persoană instruită, raționabilă ... va fi nevoită a recunoaște că, judecata despre „viața eternă”... e mai degrabă o teribilă amenințare». Concluzia lui Ernst Haeckel și cel mai probabil și a academicianului Grigore Antipa este că „filosofia idealistă și spiritualistă a prezentului va conveni, e drept, că aceste forme materialiste ale credinței în nemurire sunt șubrede și că ele trebuesc să facă loc ideei purificată într-o esență imaterială a sufletului, unei idei platonice sau unei idei transcendente ... Credința în nemurirea sufletului uman e o dogmă care se găsește în contradicție insolubilă cu datele experimentale cele mai sigure ale științei moderne”.

 

Prof. dr. AUREL ARDELEAN, prof. dr. GHEOGHE MOHAN

Grigore Antipa – renumit muzeograf şi hidrobiolog român  (1867-1944)

Rezumat: Născut la 10 decembrie 1867, în orașul Botoșani, Grigore Antipa a urmat clasele primare în orașul natal, iar cele liceale la Iași. În orașul de pe malul Bahluiului, a avut posibilitatea să audieze cursurile unor profesori de seamă precum Grigore Cobălcescu, N. Culianu, Anton Naum, Petre Poni, Al. Lambrior ș.a. De la Grigore Cobălcescu, tânărul Antipa a învățat să îndrăgească natura, ceea ce a avut un rol hotărâtor în alegerea profesiunii sale.
În perioada anilor 1880-1885, când Grigore Antipa își întregea cunoștințele de cultură generală, teoria lui Darwin privind originea speciilor își făcea tot mai mult loc printre naturaliștii timpului, ca de altfel în rândurile tuturor intelectualilor progresiști. Această teorie, care aducea argumente științifice în combaterea dogmelor religioase, dădea naștere la controverse pasionante, multe apărute în diferite publicații și, mai ales, în articolele din „Contemporanul” pe care Antipa le urmărea cu aviditate. Din aceste articole avea el să afle despre lupta marelui biolog german Ernest Haeckel pentru promovarea teoriilor darwiniste împotriva concepțiilor reacționare și mistice din Germania. Având prilejul să cunoască și să prețuiască poziția științifică de pe care Haeckel își desfășura activitatea de biolog, Antipa se hotărăște să-și continue studiile la Jena, la școala acestui savant.  În mediul de înaltă cultură științifică, pe care-l constituia laboratorul  lui Haeckel, alături de studenții veniți din toate părțile globului, bucurându-se tot timpul de aprecierea profesorului său, Antipa a acumulat vaste cunoștințe ce aveau să-i servească mai târziu în uriașa muncă pe care o va desfășura în țară.