PROF. DR. NARCIS ZĂRNESCU
Cavaler al Ordinului Palmes Académiques
Membru al Academiei germano-române [Baden-Baden]
Membru al AOŞR
Prezentare. Alba Iulia Catrinel Popescu, Analiza geopolitică și securitară a Orientului Mijlociu. Studiu științific. Editura Militară. București, 2024
Am onoarea și bucuria să prezint o scurtă recenzie a unei cărți de excepție, apărută recent. Este vorba de lucrarea intitulată Analiza geopolitică și securitară a Orientului Mijlociu. Studiu științific. Autor este doamna profesor Alba Iulia Catrinel Popescu, singura specialistă din România în geopolitică. Recunoscută pe plan național și european, valoarea sa de analist politico-militar, istoric, expert, greu de egalat, deocamdată, în prognoze clare, logice, argumentate privind dinamicile fluide, fluctuante, discrete ale situațiilor conflictuale a fost confirmată atât de receptarea elogioasă a lucrărilor sale sau de polemicile iscate, cât și – în primul rând – de opera sa, de la Tratatele de geopolitică la zecile de studii publicate în țară și în străinătate.
Tipărită la Editura Militară, anul acesta, 2024, în Colecția Geopolitica, volumul Analiza geopolitică și securitară a Orientului Mijlociu. Studiu științific, are o arhitectură „septenară”, adică este structurată în șapte capitole. Chiar și o simplă enumerare a capitolelor este îndeajuns pentru a intui dificultatea și complexitatea fenomenului abordat, ca și densitatea discursului științific, academic.
Cap. 1. Orientul Mijlociu. Repere conceptuale. Cap. 2. Caracteristici geografice și resurse. Populație. Cap. 3. Succintă istorie a regiunii. Cap. 4. Identitățile geopolitică, geostrategică, civilizațională și geoeconomică ale Orientului Mijlociu. Cap. 5. Jucătorii activi geostrategic în regiunea Orientului Mijlociu. Cap. 6. Mizele geopolitice, geostrategice, geoeconomice, sistemele geopolitice/complexele de securitate și dinamicile aferente. Cap. 7. În loc de concluzii: tendințe potențiale de evoluție ale dinamicilor geopolitice actuale.
Vom remarca, de asemenea, cele 89 de hărți color, folosite ca suport pentru ilustrarea unor forme și formate, structuri și matrici geopolitice; dar și cele 15 tabele, care sintetizează indicatori de putere economică și militară, starea democrației etc. și îmbogățesc considerabil acest studiu științific.
În concluzie, o circumscriere succintă, perfectă, a fenomenului; a obiectivelor pe care le propune lucrarea de față și pe care chiar le depășește, i se datorează autoarei însăși:
„Subiectul analizei de față îl constituie Orientul Mijlociu, o zonă geopolitică extrem de complexă, situată în vecinătatea imediată a regiunii pontice, cu care împărtășește statutul geopolitic de zonă de compresie între cele două mari lumi geopolitice: lumea maritimă și cea continentală. Vecinătatea apropiată dintre cele două zone geopolitice perfect asimilabile unor complexe de securitate face ca dinamicile dintr-o zonă să reverbereze în cealaltă, pe formatul propagării concentrice a crizelor. Fapt demonstrat de criza migrației ilegale transfrontaliere originare din zona Africii și Orientului Mijlociu, care a afectat Europa și implicit spațiul pontic începând cu anul 2015 și, invers, de războiul ruso-ucrainean și de criza cerealelor care impactează, la momentul scrierii studiului, stabilitatea în regiunile sărace din Orientul Mijlociu și Africa”.
O posibilă extensie a concluziei. Dacă mi-aș propune să fac un exercițiu de evaluare comparativă, aș compara principalele lucrări ale Doamnei Profesor Alba Iulia Catrinel Popescu, cu cele mai cunoscute lucrări ale lui György Friedman, fondator al Geopolitical Futures și al Stratfor (1996), anume: The Next 100 Years: A Forecast for the 21st Century (2009), The Next Decade: What the World Will Look Like (2011), Flashpoints: The Emerging Crisis în Europe (2015) sau The Storm Before the Calm: America’s Discord, the Coming Crisis of the 2020s, and the Triumph Beyond (2020). Ei bine, în ciuda celebrității și recunoașterii internaționale, György Friedman va ocupa, deocamdată, locul doi într-un top al geopoliticienilor. Două argumente: György Friedman este un continuator al filosofiei și ideologiei neo-marxiste, practicate de Școala din Frankfurt (Frankfurter Schule), despre care a și scris un studiu strălucit (The Political Philosophy of the Frankfurt School, 1981). Iar al doilea argument: începuturile sale „academice” sunt remarcabile în sine, dar ridicole, dacă le raportăm la știința geopoliticii. Pe scurt, el a fost designer pentru jocuri pe calculator, perioadă în care a testat, probabil, multe strategii de tip war games, pe care le-a utilizat mai târziu.
Așadar, o carte de o asemenea anvergură intelectuală, științifică și geopolitică – este vorba de Analiza geopolitică și securitară a Orientului Mijlociu. – ar trebui tradusă, în regim de urgență, în limba engleză, dar și în limbile importante din zona analizată: arabă, ebraică, farsi, turcă.
Lasă un răspuns