Dr. ing. Viorel Gaftea – Membru DIS-CRIFST-Academia Romana
Rezumat:
Alegerea lui Al. I. Cuza ca domnitor al Principatelor românești în anul 1859 o putem pune și pe seama emancipării societății după o serie de evenimente revoluționare atât în societate dar și în conștiința maselor populare, a creșterii nivelului de cunoaștere și educație atât a elitelor cît și a unei mai largi pături sociale cu acces pe seama propriilor averi personale la studii în străinătate (Frații Brătianu, frații Golescu, C.A. Rosetti, Christian Tell, Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Vasile Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, doctorul Crețulescu, Alexandru Ioan Cuza însuși). Amintim aici de schimbările petrecute după revoluțiile de la 1821, 1848, cele petrecute în statele europene și urmările Războiului Crimeii, 1853-1856, urmat de Pacea și Convenția de la Paris 1858, moment de răscruce și pentru Principatele Române.
Toți cei din preajma lui Al.I.Cuza aveau studii după 1848 în capitalele și universitățile europene astfel că au îmbrățișat ideile reformatoare necesare societăților avansate vest-europene aducându-le și alipindu-le la lupta de eliberare de ocupația militară otomană și rusă.
În scurta domnie a lui Cuza, ca Domnitor al Moldovei (până în 1862), Domnitor al Țării Românești (până în 1862) și apoi Domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești (după 1862), reformele lui Cuza, (fiscală ”61, religioase ”63, agrară ”64, administrative și învățământ ”64, electorală, a justiției”64, introducerea Codului Civil din 1865, Codul Penal, crearea Consiliului de Stat, a armatei naționale), au contribuit la crearea statului român modern.
Lasă un răspuns