Sesiunea stiintifica ISTORIA ŞTIINŢEI ŞI TEHNOLOGIEI – PREOCUPĂRI ACTUALE

Academia Română

Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii 

Filiala CRIFST Braşov

Centrul de Documentare şi Informare Gaze Naturale Mediaş 

sesiunea Ştiințifică

ISTORIA ŞTIINŢEI ŞI TEHNOLOGIEI – PREOCUPĂRI ACTUALE

History of Science and Technology – Current Concerns

Braşov – Mediaş, 12 mai 2023

Rezumate

Alla LITVINKO

Dr. de științe istorice, cercetător principal, G.M.Dobrov al Institutului pentru potențial științific și tehnologic și studii de istorie a științei NAS din Ucraina

Titlu

Un rezumat asupra dezbaterilor din cadrul Celei de-a XXVIII-a Conferințe din Ucraina cu tema: „Istoria științei și tehnologiei în perioada de criză a dezvoltării sociale” (Kiev, 14 aprilie 2023).

Rezumat

La 13 aprilie 2023, la Kiev, Ucraina, a avut loc Simpozionul Internațional de Tineret privind istoria științei și tehnologiei cu tematica „Prioritățile științei ucrainene”.

Subiectele simpozionului au acoperit problemele privind istoria științei și tehnologiei în Ucraina și în lume ca fenomen al culturii naționale și mondiale, biografii istorice ale oamenilor de știință, o abordare științifică a conservării patrimoniului istoric, popularizarea celor mai bune practici ale oamenilor de știință, ingineri și inventatori ai Ucrainei, modalități de creștere a prestigiului muncii intelectuale, muzeologie, utilizarea cercetării istorico-științifice și a cursurilor educaționale în ȋnvătămȃntul superior, importanța patriotică a studierii istoriei științei și tehnologiei Ucrainei , precum și provocările sociale ale tehnologiilor moderne, formarea unei noi realități mondiale în perioadele de criză ale dezvoltării sociale.

În cadrul acestui Simpozion au fost organizate două conferințe, al căror public țintă au fost tinerii studenți, respective, tinerii cercetători.

In 14 aprilie 2023, a avut loc a XXVIII-a Conferință panucraineană a tinerilor istorici ai științei, tehnologiei și educației și a specialiștilor pe tema «ISTORIA ȘTIINȚEI ȘI TEHNOLOGIEI ÎN PERIOADE DE CRISĂ ALE DEZVOLTĂRII SOCIALE». În legătură cu legea marțială declarată ca urmare a războiului ruso-ucrainean, conferința a avut loc online.

Organizatorii conferinței au fost Institutul G.M.Dobrov pentru Studiul Istoriei Stiintei si a Potentialului Tehnologic al Academiei Nationale de Stiinte (NAS) a Ucrainei, Societatea Ucraineană a Istoricilor Științei, Consiliul Tinerilor Oameni de Știință al Ministerului Educației și Științei din Ucraina, Centrul de Cercetare O.P.Borodin pentru Istoria Științei și Tehnologiei a Universității de Stat pentru Infrastructură și Tehnologie, Muzeul Politehnic de Stat Borys Paton de la Universitatea Națională Tehnică a Ucrainei «Institutul Politehnic Igor Sikorsky Kiev», O.V. Institutul de Biochimie Palladin NAS din Ucraina, O.V. Palladin Muzeul Memorial, Muzeul de Istorie al Institutului Paton pentru Sudură Electrică NAS din Ucraina, Muzeul Memorial Academician E.O. Paton, Universitatea Națională Oles Honchar Dnipro, Muzeul de Istorie al Universității Naționale Oles Honchar Dnipro.

La acest eveniment au fost dezbătute urmatoarele aspecte: importanța științei ȋn practica socială pentru depășirea dificultăților perioadelor de criză ale dezvoltării sociale; știința și tehnologia ca fenomen al culturii naționale și mondiale; semnificația viziunii asupra lumii a istoriei științei și tehnologiei; rezultatele prioritare ale oamenilor de știință ucraineni în domeniul științelor naturale, tehnice și sociale; biografii istorice ale oamenilor de știință și ale organizatorilor științei; popularizarea științei și a muzeologiei; modalităţi de creştere a prestigiului muncii intelectuale; abordarea științifică a conservării patrimoniului istoric; provocările sociale ale lumii tehnologice moderne.

Subiectele rapoartelor au fost grupate în următoarele secțiuni: «Istoria formării științelor fizice și matematice și a astronomiei în Ucraina și în lume», «Dezvoltarea științelor și tehnologiilor în Ucraina în context global», «Studii istorice și științifice ale dezvoltării științelor medicale și biologice, agricole și a științelor pământului”, „Etape de dezvoltare a cunoștințelor sociale și umaniste: științe istorice, filozofice, economice și pedagogice”.

Conferința a fost audiată de 123 de participanţi, din 15 orașe și sate din Ucraina, România și Canada, care au prezentat 99 de rapoarte științifice. Printre aceștia se numără 22 de doctori și 34 de candidați la științe.

O tradiție a simpozionului este organizarea unei excursii profesionale pentru participanți. Anul acesta, cu ocazia sărbătoririi a 125 de ani de la ȋnfiinţarea Institutului Politehnic din Kiev, a fost organizată o vizită virtuală la Muzeul Memorial Academician E.O. Paton și la Muzeul de Istorie E.O. Paton al Institutului de Sudură Electrică.

Evenimente precum Simpozionul Internațional de Tineret privind Istoria Științei, Tehnologiei și Educației „Prioritățile științei ucrainene” stimulează formarea unei perspective științifice și stimuleaza spiritul patriotic în rândul tinerilor. Acest lucru este deosebit de important în perioadele de criză ale dezvoltării sociale.

Volodymyr SKLYAR

Dr. ȋn științe istorice, șef al Departamentului de Studii Ucrainene, Studii Culturale și Istoria Științei, Universitatea Națională Tehnică „Institutul Politehnic Harkov”

Titlu

Rezultate remarcabile ale studiilor de istoria științelor la „Institutul Politehnic Harkov”.

Rezumat

Universitatea Națională Tehnică modernă „Institutul Politehnic Harkov” (NTU „KhPI”) este succesorul instituției de învățământ tehnic superior din Ucraina, Institutul Tehnologic Practic Harkov (KHPTI), înființat în 1885, care devine din 1898 – Institutul Tehnologic Harkov (KHTI).

Fondatorul și primul director al acestui institut a fost profesorul V.L. Kirpiciov (1885–1898). Din 1898, V.L. Kirpychov a devenit directorul Institutului Politehnic din Kiev nou înființat (acum I. Sikorsky NTUU „KPI”). În prezent, NTUU „KPI” și NTU „KhPI” sunt instituții de de ȋnvătămȃnt superior tehnic ale Ucrainei. Pe baza acestora s-a dezvoltat sistemul de învățământ tehnic superior și s-a format o rețea de instituții științifice de profil tehnic – departamente de cercetare din cadrul Academiei de Științe Ucrainene (mai târziu institute).

În 1885, KhPTI avea doar 30 de profesori, incluzȃnd 10 profesori, iar primul grup de studenți era format din doar 125 de tineri. În prezent, la NTU „KhPI » lucrează 1.400 de profesori, peste 200 de profesori și 900 de conferențiari, 14.000 de studenți care studiază în 10 institute de educaţie și ştiinţifice, în principal de profil tehnic.

Există cursuri postuniversitare și doctorale, funcționează 16 consilii academice de specialitate pentru susținerea tezelor de doctorat. Peste 30 de școli științifice s-au format și efectuează cercetări. Universitatea este în prezent unul dintre liderii învățământului tehnic superior din Ucraina. În pofida agresiunii Rusiei și a distrugerii unei părți din clădiri, personalul universității desfășoară cu succes procesul educațional și desfășoară în mod eficient activități științifice.

În 2004, la inițiativa rectorului UTN „KhPI”, prof. L.L. Tovazhnyanskyi, și cu sprijinul Centrului, acum Institutul G.M.Dobrov pentru Potențial Științific și Tehnologic și Studii de Istorie a Științei NAS al Ucrainei, a fost creat Departamentul de Istoria Științei și Tehnologiei.

Şeful catedrei în perioada 2004–2011 a fost prof. L.M.Besov, din 2011 catedra este condusa de prof. V.M. Sklyar. În 2018, ca urmare a reorganizării, a fost creat Departamentul de Studii Ucrainene, Studii Culturale și Istoria Științei. Secția de istorie a științei este condusă de prof. S.S. Tkacenko. Catedra derulează un program postuniversitar la specialitatea 032 – Istorie și arheologie. Garantul programului de studii postuniversitare este prof. O.E. Tveritnikova.

În perioada 2009–2015, la Universitatea Tehnică Națională KhPI a fost acreditat un consiliu academic de specialitate pentru susținerea tezelor de candidat ȋn stiinte la specialitatea 07.00.07 – Istoria științei și tehnologiei. De aproape 20 de ani, departamentul a pregătit 4 doctori și peste 20 de candidați la științe. În majoritatea dizertațiilor, sunt studiate realizările științifice și tehnice ale oamenilor de știință de frunte ai Universității Naționale Tehnice KhPI. În special, în teza candidatului O.E. Tverytnikova, opera fondatorului științei și educației ingineriei electrice la KhPI, prof. P.P. Kopniaev, iar în teza sa de doctorat – istoria științei ingineriei electrice în Ucraina în a doua jumătate a secolului al XX-lea.

În teza de candidat a lui M.V. Gutnyk a identificat principalele realizări ale oamenilor de știință KhPI din a doua jumătate a secolului al XX-lea. O atenție deosebită a fost acordată dezvoltării științifice, educaționale și organizaționale a oamenilor de știință de frunte ai universității. Disertația lui S.A.Radoguza este dedicată remarcabilului om de ştiintă ȋn domeniul mecanici, primul director al KhPTI, prof. V.L. Kirpychev iar disertația lui V.G. Kamchatny abordează realizările remarcabilului om de știință chimist, primul rector al Institutului KHTI.

Echipa de istorici ai universității are contacte fructuoase cu centrele de istorie a științei din Ucraina, în primul rând cu Institutul G.M.Dobrov pentru Studiul Istoriei Stiintei si a Potentialului Tehnologic al Academiei Nationale de Stiinte (NAS) a Ucrainei  (Prof. Yu.O. Khramov și profesor asociat A.S. Lytvynko), Universitatea de Stat pentru Infrastructură și Tehnologii (Prof. O.Ya. Pylypchuk), Universitatea Grigory Skovoroda din Pereyaslav (Prof. N. I. Kotsur), Universitatea Națională Dnipro numită după Olesya Honchara (Prof. V.S. Savchuk).

Materialele de cercetare științifică de către istoricii științei din departament sunt utilizate în pregătirea monografiilor fundamentale despre istoria NTU „KhPI”. M.V. Gutnyk și O.E. Tverytnikov au publicat o monografie dedicată primilor directori și rectori ai Institutului KHTI.

Puiu CHISĂLIȚĂ

Assoc. Prof. Dr.Ing.,

Preşedinte al Asociaţiei Energie Inteligentă

Transilvania University of Brasov

Titlu

Impactul războiului asupra sectorului de gaze naturale din Romȃnia şi din Europa.

Rezumat

Anul 2022 a fost un an complicat pentru energie, plin de provocări și premiere multiple. Acestea sunt în mod inevitabil legate de conflictul din Ucraina. Exact acestea sunt:

– Oprirea fluxului de gaze către Europa de Vest,

– Prețul istoric maxim pentru gazele naturale și electricitate,

– Reducerea semnificativă a fluxului de țiței din Federația Rusă către UE,

– Suspendarea parțială a liberalizării pieței gazelor și energiei electrice, aspect care este în opoziție cu principiul pentru care a fost înființată și dezvoltată UE – „libera circulație a mărfurilor și a persoanelor”,

– Atingerea maximului de GNL important,

– Admiterea faptului că „există viață” chiar și fără energia din Rusia.

Securitatea energetică este un concept care a făcut o carieră în discursul politic în ultimul deceniu, dar la nivel pragmatic măsurile luate nu au reflectat un nivel echivalent de ambiție. Într-un sens pragmatic, securitatea energetică implică furnizarea de surse și rute alternative de aprovizionare, precum și integritatea infrastructurii de transport specifice. Izbucnirea războiului din Ucraina a pus pe ordinea de zi cea mai spinoasă problemă, și anume identificarea surselor care ar reduce semnificativ dependența de gazul rusesc. Există un decalaj aparent insurmontabil între aspirațiile politice și realitățile tehnice și financiare pragmatice, cel puțin dacă operăm cu scenarii pe termen scurt.

În ceea ce privește dependențele, România este unul dintre statele care beneficiază de un context net favorabil în comparație cu anumite țări din Uniunea Europeană sau cu media la nivel comunitar. Cu toate acestea, este necesară o strategie comună, coerentă și realistă pentru ca tranziția să aibă loc fără costuri dramatice sau daune structurale pentru economia europeană.

În acest context, o înțelegere profundă a cauzelor care au condus la situația deosebit de complicată și nerecunoscătoare de astăzi este oportună, atât din punct de vedere geopolitic, cât și din perspectiva imperativă de a evidenția particularitățile arhitecturii sectorului energetic:

– Stabilitatea energetică a Europei înainte de februarie 2022,

– Nu există nici o miză mai puțin conflicte de resurse,

– Importanța diferențierii între Grean Deal, ca proiect mediatic și unul strategic,

– Principalele alternative la sursele de energie rusești,

– Rolul și potențialul tehnologiilor „verzi”,

– Revitalizarea dimensiunii nucleare,

– Între independența României și securitatea energetică.

Irina MASTAN

Titlu

Muzeul Amintirilor din Comunism – Inițiativă culturală privată în sfera publică.

Rezumat

În ultimul deceniu al secolului trecut, inițiativa privată de conservare și prezentare a patrimoniului cultural a depășit sfera colecțiilor private cu circuit închis. Prezența diverselor forme de organizare muzeală este din ce în ce mai vizibilă în spațiul public.

Muzeele private au funcții socio-culturale complexe, funcționând ca barometre ale comunității. Flexibile, diverse, moderne și inovatoare, aceste instituții se adaptează cerințelor și preferințelor societății, constituindu-se într-un important vector de mișcare culturală.

În calitatea sa de produs comunitar, Muzeul Amintirilor din Comunism (MadC) din Brașov reprezintă unul dintre puținele muzee private din România. Născut din nevoia de a experimenta senzorial trecutul recent, muzeul oferă o perspectivă diferită față de abordarea tradițională a temei comunismului românesc. Creat din contribuțiile comunității, MadC are și o importantă componentă socială, contribuind prin activitate și venituri la sprijinirea copiilor aflați în situații vulnerabile.

Lucrarea de față prezintă abordarea celor două fondatoare în întemeierea celui mai tânăr muzeul privat din România.

Ioana BORŞAN

Muzeul de Ştinţe Braşov – Interactivitate, dincolo de artefacte.

Rezumat

Muzeul de Stiinţe Braşov este liantul dintre teoria stiinţelor şi aplicabilitatea acestora pentru viaţa de zi cu zi. Prin expozitia interactivă pe care o găzduieste muzeul, vizitatorii descoperă toate cele trei faze ale ştiinţei: istoria, prezentul şi ȋncotro se indreaptă aplicatiile acesteia prin noile tehnologii.

Intr-o perioadă ȋn care stilul de viaţă este din ce ȋn ce mai dinamic, am analizat oportunitatea de a crea expoziţia interactiva, astfel ȋncȃt astronomia, biologia, anatomia, fizica, matematica şi diferite tehnologii să fie experimentate de către entuziasti.

Este accentuată nevoia interactivităţii ȋn muzee şi impactul utilizării de module interactive.

Marius BENŢA

Titlu

Muzee şi colecţionari din Transilvania.

Rezumat

Pe întreg teritoriul României, în aproape toate orașele, au existat dintotdeauna pasionați de artă, colecționari, indiferent dacă obiectul plăcerii lor erau tablourile, argintăria, mobilierul, covoarele, ori obiectele etnografice, cărți, sau icoane.

Din colecțiile celor din Transilvania, prin donații, s-au constituit ulterior muzee. Astfel de muzee sunt in mai toate zonele transilvane: Timișoara, Arad, Oradea, Baia Mare, Sighet, Cluj, Sibiu, Brașov, Sighișoara, Făgăraș, Târgu Mureș, Alba, Lipova și multe altele, cât şi casele memoriale, existente și în prezent.

Un rol important în realizarea unor colecții l-au avut, în secolul al XIX-lea, Timotei Cipari (la Blaj), Simion Mihali – Mihalescu, Iacob Muresianu, Axente Sever, Aron Pumnul, George Barițiu,  și cu nimic mai puțin, Gheorghe Șincai, Samuel Micu, Petru Maior, I. Buteanu, toţi din Alba. Colecțiile lor cuprind cărți rare, mobilier, tablouri și argintărie.

Colecția etnografică a învățătorului Pamfil Albu din satul Lupșa sau, cu aproape un secol mai înainte , la Aiud, colecția (ulterior muzeu) tot de carte și artă comparată a lui Benku Franciscus sunt, de asemenea, deosebit de interesante. Colecția episcopului romano – catolic Bettyamy Ignație, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, se transformă în anul 1912 în Muzeul Battyaneum.

În oraşul Brașov, un număr de șase colecționari, având ca inițiator pe Iulius Teutsch, inființează, în jurul anilor 1873 / 1874, “Societatea Colecționarilor Brașoveni”. Iulius Teutsch – fabricant de salamuri, iar Fr. Deuhel – de băuturi spirtoase , au donat în totalitate colecțiile lor de istoriografie (documente, medalii, arme) și etnografie muzeului brașovean.

În aceași zonă au mai existat colecțiile Gh. Cernea, la Paloș – Ardeal, și Gh. Radocea , la Bucium – Făgăraș, una din cele mai mari colecții etnografice din România, de mobilier, vase, costume, covoare și icoane aparținând tuturor regiunilor țării, precum și colecția Karoly Szocs, de asemenea, o foarte frumoasă colecție de artă etnografică transilvăneană.

Sibiul ocupă un loc de frunte în ceea ce privește colecțiile private donate statului și acestea dacă am pomeni numai de Samuel Brukenthal, a căror colecție este – împreună cu altele din România – trecută în marile dicționare și enciclopedii de artă. În anul 1790 se inaugurează colecția – muzeu, având în evidentă un număr de peste o mie de opere de artă. Muzeul cuprinde tablouri de artiști celebri ca Jan van Eyck, Memmling, Tizian, Dürer si alții, precum și o admirabilă colecție de carte și de arme albe și de foc. Colecțiile sibiene s-au mai îmbogățit și cu donațiile lui A. Breckner, S.A. Royse, M. Fuss, J. Bindersi, M. Akner.

Prin pasiunea lor de a colecta şi a conserva artefacte de factură artistică si tehnică, colecţionarii din secolele XVII-XIX au pus bazele muzeelor actuale – adevărate lecţii de viaţă.

Horia SALCĂ

Titlu

Cercetarea arhivei personale a lui George Constantinescu la Muzeul de Știință Wroughton.

Rezumat

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, după lansarea Bătăliei Angliei, numeroase aerodromuri au apărut în Marea Britanie pentru a sprijini producția aviației și contraofensivele aeriene. Printre acestea se numără și cea de la Wroughton, lângă Swindon, în Wiltshire (Anglia) a fost folosită cu rol principal pentru asamblarea și depozitarea aeronavelor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Avea trei piste principale de asfalt de 1.430 metri, 1.050 metri, respectiv 1.110 metri, dotate cu numeroase hangare, buncăre, ateliere și clădiri administrative. Afară de activitatea operațională a Ministerului Britanic al Apărării în 1972, acesta a trecut în administrarea Royal Navy, devenind în 1972 Royal Naval Aircraft Yard Wroughton, pentru a fi reutilizat pentru o scurtă perioadă în timpul Războiului Falkland.

Din 1979, peste 220 de hectare din fostul aerodrom aparțin Grupului Muzeului Științei și găzduiește Centrul Național de Colecții, care găzduiește depozitul de obiecte mari și biblioteca grupului.

În 2016 a fost finalizată o fermă solară de 50 MW pe aproximativ 67 de hectare de aerodrom, cu peste 150.000 de panouri solare. Acesta a fost un proiect comun al Public Power Solutions (o componentă comercială a Swindon Borough Council) și Science Museum Group.

O colecție de aproximativ 35.000 de obiecte este depozitată în prezent în șase dintre hangare și într-un magazin special construit. Acestea includ primul hovercraft din lume, scanere RMN, computere, rachete nucleare (dezactivate) și multe altele.

În 2007, colecția Bibliotecii și Arhivelor Muzeului de Știință a fost, de asemenea, mutată în noi facilități ale amplasamentului.

În 2018, site-ul a fost redenumit Centrul Național de Colecții pentru a reflecta utilizarea facilității de către Science Museum Group ca principală unitate de gestionare a colecțiilor.

O construcţie de 26.000 de metri pătrați, special construită, a fost finalizată în 2021, care, în cele din urmă, va găzdui și va oferi acces la peste 400.000 de obiecte din colecție.

Unele dintre obiectele colecției depozitate în prezent la centru sunt: SRN1 Hovercraft; avion Douglas DC-3; Autoturism Ford Edsel; aeronave Boeing 247; de Havilland Comet 4B G-APYD, Hawker Siddeley HS-121 Trident 3B G-AWZM și Lockheed Constellation N7777G, singura Constelație păstrată în Regatul Unit; un autobuz cu etaj; un TV; primul hovercraft amfibie din lume; vehicule electrice de la începutul secolului al XX-lea; Wood Press, ultima tiparniţă metalică termică din Fleet Street.

Printre colecțiile prestigioase ale colecțiilor Bibliotecii și Arhivelor Muzeului de Știință se numără: caietele lui Charles Babbage, planurile de inginerie, certificatele, jurnalul social și scrisorile; planurile lui Barnes Wallis pentru bomba care sări; Hârtii și fotografii de inginerie Pearson PLC; colecția nucleară Walt Patterson; scrisorile lui Humphry Davy; documentele lui George Parker Bidder; Noua Enciclopedie sau Dicționar Universal al Artelor și Științelor. (Rees’s Cyclopædia) și colab.

Din perspectiva românească, este deosebit de important faptul că printre colecțiile Wroughton se numără arhiva personală a lui George (Gogu) Constantinescu, savantul, inginerul și inventatorul româno-britanic. Au fost donate Muzeului de Știință de fiul său, Ian Constantinesco, în 1996, și sunt deținute în 165 de cutii, unele cu documente încă neidentificate.

Această arhivă a lui G. Constantinescu, dezvoltată într-o perioadă de timp cuprinsă între 1910 și 1965, conține corespondență, note manuscrise, fotografii, desene, caietul de sarcini de brevet și pliante tipărite referitoare la opera lui Constantinescu, cum ar fi: angrenaj întrerupător, aplicarea sonicilor, convertizorul de cuplu. , vagoane.

Mulțumită Jessicai Bradford, șefa colecțiilor și curatorul principal al Muzeului de Știință, cu supravegherea colecțiilor bibliotecii și arhivelor din Londra și a Centrului pentru colecții naționale (NCC) din Wroughton, am început cercetările din arhiva George (Gogu) Constantinesco la NCC la începutul lunii martie 2023, analizând până acum peste 600 de pagini de documente, o mică parte din volumul imens de documente lăsat de marele geniu de origine română.

Nicolae BULZ

Titlu

Hermann Oberth – Labirintul vieţii: de la Stiinţa despre Rachete şi Astronautică înspre Filosofie.

Rezumat

Hermann Julius OBERTH a fost unul dintre părinții fondatori ai stiintei contructiei rachetelor și astronauticii – alaturi de rusul Konstantin Ţiolkovski şi americanul Robert Goddard.

Născut:  25 iunie 1894, Sibiu.

Decedat:  28 decembrie 1989, Feucht – langa Nürnberg, Germania [la 95 de ani].

Sunt date bine cunoscute asupra studiilor sale universitare la München [medicina / pana in 1914], participarea ca medic militar la primul razboi mondial, (tot la München fizica dupa 1918 – cu lucrarea de doctorat neacceptatata ‘despre stiinta rachetelor’ – apreciata drept ‘utopica’) si la Cluj – doctoratul  cu profesorul Augustin Maior [pe acceasi tema].

Tot date bine cunoscute exista asupra activitatii sale de cercetare in domeniu, experimentele (publice) facute la Berlin, influenta acestora, periplul familiei din Medias si Sibiu la Viena si Dresda – apoi in Elvetia, Italia si SUA – in perioada postbelica – pana in 1962 cand are loc

o ‘retragere’ din activitatea directa siintifica [chiar in anul ‘crizei rachetelor’…] – la aproape 70 de ani.

Apoi stabilit, cu familia, in Feucht – langa Nürnberg, Germania – pentru peste un sfert de veac.

Ceea ce este mai putin pregnant se refera tocmai la aceasta ultima perioada a vietii – activitatea sa filosofica soldata cu publicare de carti.

Exista unele comentarii si analize elaborate. Lucrarile originale care sunt desigur pe fundalul experientei in constructia rachetelor si astronautica – dar prezinta introspectii si analize critice societal, sunt mai putin comentate – poate chiar neintelese:

* Forschung und Jenseits, Johannes Baum Verlag, Pfullingen/ Württ., 1930

* Das Mondauto, 1959.

* Stoff und Leben. Betrachtungen zum modernen Weltbild, Remagen: Der Leuchter Otto Reichl Verlag, 1959, 216 S.

* Katechismus der Uraniden. Haben unsere Religionen eine Zukunft? Gedanken aus philosophischen Vorträgen und zum Teil noch unveröff. Schriften, 1966.

* Politik und Kunst, München: Deutsche Akademie für Bildung und Kultur, 1975, 28 S. (Schriftenreihe der Deutschen Akademie für Bildung und Kultur in München; Heft 10).

* Kakokratie, der Weltfeind Nr. 1, Feucht: Uni-Verlag Dr. Roth-Oberth, 1976, 33 S. Vorwort vom 24. Februar 1978 zum Buch von S.E. Waxmann.

* Unsere Lehrmeister aus dem Kosmos, Exoarchäologie: Die große Wende ISBN 3-88608-150-8.

* Wählerfibel für ein Weltparlament, Feucht: Uni-Verlag Dr. Roth-Oberth, 1983, 287 S.

* PRIMER For Those Who Would Govern, Verlag West-Art New York 1987, mit Vorwort von B.John Zavrel. ISBN 0-914301-06-3.

Comunicarea isi propune sa analizeze starea de cunoastere si perspectivele contemporane asupra acestor lucrari prezentate aici prin titlurile lor in germana, si datele editoriale

Alexandru HERLEA

Titlul

O sută treizeci de ani de la naşterea lui Petre Sergescu – Matematician, istoric al ştiintelor, personalitate a secolului al XX-lea.

Rezumat

Matematicianul și istoricul științei Pierre (Petre) Sergescu (1893-1954) a fost o personalitate de înalt nivel a secolului al XX-lea, atât prin profesionalismul său, cât și prin etica ce i-a caracterizat toate acțiunile. A fost, de asemenea, un excelent organizator și un intelectual dedicat, promotor al marilor valori europene și atașat originilor sale.

Pierre Sergescu a jucat un rol principal în dezvoltarea istoriei științei și tehnologiei, atât în ceea ce privește conținutul, cât și instituțiile specifice la nivel internațional. În acest din urmă domeniu a fost „forța motrice” în dezvoltarea colaborării internaționale în istoria științei și tehnologiei.

A jucat un rol principal în resuscitarea IAHS (Academia Internațională de Istorie a Științelor) al cărei Președinte și Secretar Perpetuu a fost, acționȃnd pentru înființarea UIHS (Uniunea Internațională de Istoria Științelor) la care a fost Secretar General. A fost, de asemenea, redactor-șef și director al „Arhivelor Internaționale de Istorie a Științei”. De asemenea, a dezvoltat numeroase alte activități în domeniul științei, istoriei, predării și difuzării acesteia.

După cel de-al Doilea Război Mondial, la Paris, a jucat un rol cheie în viața emigrației românești: a denunțat ocupația sovietică a României, teroarea instaurată de comuniști și a evidențiat caracterul profund european al acestei țări. A fost Președinte al Association des Roumains Professeurs des Universités din Paris, Președinte și Director General al Fondation Royale Universitaire Charles I și s-a dedicat asistenței refugiaților (membru al asociației Caritatea Românească – CAROMAN).

Angela PĂUCEANU

Titlul

Expoziţie itinerantă: Focul de la Copșa Mică – 90 de ani de la cel mai mare incendiu din istoria României.

Rezumat

În 1909, gazele naturale au fost descoperite accidental pe teritoriul actual al României (la Sărmășel, în județul Mureș), ceea ce a dus la prima dezvoltare europeană a unei noi industrii, industria gazelor naturale. Odată cu aceasta, începe explorarea unor noi zăcăminte de gaze, inclusiv a câmpului Copșa Mică.

Pe Valea Șomârtului (o vale care se află în apropierea orașului Copșa Mică), la „Apa Sfințită” și în apropierea casei pădurarului, pe pârâul Nicu, au fost semnalate emanații de gaze naturale încă din cele mai vechi timpuri.

În 1932, au început negocierile dintre Primăria Sibiu și Societatea Anonimă privind acțiunile de exploatare a gazelor naturale SONAMETAN privind introducerea gazelor la Sibiu. După lungi negocieri, când cei doi parteneri au decis să înceapă forajul, au constatat că o cantitate mai mare de gaz trebuie să fie scoasă din Zăcământul Copșa Mică, care a fost desemnat ca bază de aprovizionare. Astfel, realizarea imediată a puţului a fost inițiată  – 5 Mica Copșa Mică.

Elena HELEREA

Titlul

Comitetul Romȃn pentru Istoria şi Filosofia Stiinţei şi Tehnicii (CRIFST) şi revista NOESIS la aniversarea a 50 de ani de la prima publicare.

Rezumat

În această lucrare se analizează condițiile în care a fost creat Comitetul Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnologiei (CRIFST) în cadrul Academiei Române. Se pune ȋn evidenţă contribuția unor mari personalități, membrii CRIFST, la constituirea și dezvoltarea domeniului de istoria și filosofia științei și tehnologiei.

Se arată că după 1955, condiţiile interne şi externe au devenit favorabile extinderii cooperării dintre Academia Română şi organismele internaţionale din domeniul istoriei şi filosofiei ştiinţei. Astfel că în anii 1956/1957 s-a înființat Comitetul Român pentru Istoria și Filosofia Științei (CRIFS) al Academiei Române, ca instrument de promovare a domeniului de istorie și filozofie a științei și de cooperare cu organismele internaționale din domeniu.

O nouă reorganizare a CRIFS a avut loc după anul istoric 1989, când CRIFS a devenit CRIFST, incluzând tehnologia ca domeniu de studiu. Sunt detaliate contribuții semnificative de cooperare a CRIFS/CRIFST cu International Union of History and Philosophy of Science and Technology (IUHPST) and International Committee for History of Technology (ICOHTEC).

Anul 2023 marcheaza 50 de ani de la apariția primului număr al revistei Noesis, ca publicație reprezentativă a CRIFST. Revista Noesis, ca publicație periodică anuală a CRIFS, a apărut în 1973 și continuă să fie publicată și astăzi ca publicație CRIFST.

Ionel STARETU

Titlul

Istoria ştiinţei şi tehnologiei şi necesitatea introducerii acesteia ȋn nomenclatorul disciplinelor pentru specializările de licenţă in inginerie

Rezumat

Lucrarea se referă la demersurile în derulare făcute de AGIR către ARACIS, pentru introducerea unei discipline, în nomenclatorul de disciplne ARACIS, care să se refere la Istoria științei și tehnologiei în general, cu particularizare la diversele domenii ale ingineriei ca specializări de licență, cu prezentarea principalelor argumente în acest sens.

Program_Sesiune_CRIFST-Brasov_Medias-12_MAI_2023-final.pdf

Program_Sesiune_CRIFST-Brasov_Medias-12_MAI_2023-final.pdf