Prof. Dr. Narcis Zărnescu
Cavaler al Ordinului Palmes Académiques
Membru al Academiei germano-române [Baden-Baden].
Membru al AOŞR
Conferință mea își are unul dintre izvoare într-o cronică neterminată, păstrată în 29 de copii manuscrise și publicată pentru prima dată de Kogălniceanu în 1852, intitulată: De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor. Va fi și cartea de căpătâi a Școlii Ardelene.
Voi da citire, cu permisiunea domniilor voastre, ultimelor rânduri din Predoslovia lui Miron Costin, în semn de omagiu adus Cărții și Bibliotecii românești, implicit Școlii românești, care a făcut posibile de-a lungul vremurilor, cititul și înțelegerea cărților, precum și scrierea de noi cărți, ctitorindu-se, astfel, treptat, cultura noastră națională.
Citez:
„Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ți dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noștri, cânduva și mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme și cu cetitul cărților a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viiața omului zăbavă decâtŭ cetitul cărților. Cu cetitul cărților cunoaștem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăți, cu cetitul pentru greșalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înțelégem minunate și vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiața, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul și Dumnezeu Hristos, ne învață, zicândŭ: Cercați scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noștri ne învață, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéște cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală”[1].
O laudă a cărții este necesară, atunci când omenirea este asurzită de zgomotul istoriei. Cititorii și scriitorii se zidesc în tăcere. Imaginarul european a fost bântuit și modelat de Don Quijote, Faust, Hamlet, Julien Sorel, Emma Bovary. Personaje care, deși par a avea transparența și fragilitatea hârtiei, au rezistat mai bine decât baricadele. Am aflat, între timp, de la Ray Bradbury, că hârtia arde la 451 grade pe scara Fahrenheit. Așa că nu vom putea uita, până în ultima clipă a vieții noastre, rugurile aprinse de naziști și sovietici. Ele nu s-au stins încă în memoria noastră. Istoria recentă ne-a învățat că tiranii și torţionarii se tem cel mai mult de cărți. Ele nu sunt santajabile. Nu se înspăimântă și nu cedează sub tortură.
Căutând către orizontul sacru al obârşiilor, ab origine, ne amintim că pentru poporul român, creștinat de Apostolul Andrei, „La început era Cuvântul” (Ioan, 1:1) şi „Cuvântul S-a făcut trup”. (Ioan, 1:14). Dar aceste două versete se pot înțelege, cred eu, și altfel, ca o erezie blândă: căci acel Cuvânt, ce ni s-a dăruit la începuturi, a devenit și misiunea unora dintre noi, aceea de a-l semăna și răsădi, de a-l întrupa în cărți și a-l înmulți în biblioteci.
Și, totuși, care va fi viitorul cărții care a întemeiat cultura și civilizația europeană?
În căutarea unui răspuns, am explorat și interogat cărți, situri, studii, statistici, conferințe, simpozioane, dezbateri academice. Am folosit metode și instrumente preluate secvențial din sociologie și psihologia mulțimilor, teoria mentalităților, teoria imaginarului, istoria ideilor, studii culturale, teoria rețelelor etc.
Concluziile, la care am ajuns, pentru a nu abuza de timpul și răbdarea auditoriului, au fost sintetizate în liste de întrebări, fără o ordine prestabilită, cu sau fără răspuns, asupra cărora vom reveni și le vom clasifica după criterii cronologice și tematice.
Iată mai multe întrebări-reper, pe baza cărora s-ar putea dezvoltă câteva prognoze și soluții acceptabile.
Care va fi viitorul format de carte? Ce este mai perisabil, o carte tipărită pe hârtie de arhivă sau o carte electronică? Cum se va face accesul la colecții speciale și la cărți rare, având în vedere digitizarea? Cum va afecta digitizarea bibliotecile de artă? Dar cercetarea artistică? Ce schimbări vor aduce noile tehnologii de tiparire / publicare în modurile tradiționale de legitimitate academică, evaluare inter pares etc.? Cum se va asigura accesibilitatea textelor electronice pentru persoanele cu dizabilități? În ce moduri se poate trece dincolo de discuțiile depasite despre „moartea cărții” și ne putem concentra pe nașterea a ceva nou? Care este viitorul cărții ca obiect tangibil? Cum și de către cine se va asigura finanțarea suportului și a lecturii digitale, în general? Care sunt implicațiile economice legate de viitorul cărților electronice? Care va fi rolul editorului? Care va fi rolul intermediarilor? Ce noi forme creative devin posibile odată cu implementarea cărțile electronice? Ce diferențe apar în modul în care citim sau privim materialele digitale față de cele tipărite, în special în ceea ce privește atenția și liniaritatea sau neliniaritatea, dar și modul în care aceste diferențe de formă ar putea afecta procesele de gândire? Cum vor modifica noile tipuri de e-books modul de lectură? Cum ar trebui să fie noul tip de bibliotecă și bibliotecar pentru a răspunde provocărilor tehnologice şi informaţionale din viitorul apropiat? Când, cum şi de ce ar accepta oamenii coexistenţa cărților tradiţionale şi a celor digitizate? Se pregătesc module educaționale personalizate, pe categorii de vârstă și profesii etc.? Cât de sigură și stabilă este arhivarea cărților electronice? Cum se vor completa componentele fizice și digitale ale cărților? Cum vor fi arhivate și catalogate diferitele forme de cărți digitale – în special cele cu elemente dinamice, linkuri? Care va fi viitorul cărților legate manual? Cum vor fi apreciate cărțile vechi și valorile haptice specifice? Cum putem reactiva interesul pentru carte ca obiect fizic? Cum pot supraviețui librăriile din cărămidă și mortar? Ce putem învăța despre cărțile trecutului pentru a modela cărțile viitorului? Este cartea cuvântul potrivit pentru a vorbi despre „cartea” viitorului? Cine va avea acces la cărțile viitorului? Ce se întâmplă cu cititul și scrisul în perspectiva cărții digitale? Cum vor obține cărțile electronice o estetică mai haptică sau interactivă? Se pare că mai multe particularităţi ale cărții fizice, pur și simplu, nu pot fi reproduse digital. S-a schimbat deja definiția standard a cărţii? Ce se va întâmpla cu patrimoniul, național și global, al bibliotecilor tradiționale și digitale? Ce va face utilizatorul – elev, student, cercetător, profesor, cititor? Se va putea auto-apdata? Vor apărea sisteme care să conecteze și updating utilizatorul uman în timp real? Vor apărea noi tipuri de lectură, acumulare și asimilare de informații?
Dar chiar și în această situație atipică, pe care niciunul din profeții clasici nu a prevăzut-o, cele patru întrebări kantiene rămân actuale, deși cu o eficiență minimă: Ce pot să știu? Ce ar trebui să fac? Ce pot spera? Ce este ființa umană?
Un alt răspuns, de ultimă generație, ar putea să ni-l dea geneza recentă a creierului artificial, numit computer neuromorfic, [‘neuromorphic computer’], aflată în desfășurare și continuă apdatare, updating; creier, comparabil cu cel uman. Deși computerul neomorfic este mai puternic decât 1.000 de cipuri de inteligență artificială (AI) si mai rapid de 50 de ori decât un sistem computerizat convențional. Sistemul cuprinde peste 1,1 miliarde de neuroni artificiali și 128 de miliarde de sinapse artificiale, distribuite pe 140.544 de nuclee de procesare. Acest super-creier artificial poate efectua 20 de cvadrilioane de operații pe secundă.
În topul de zece giganți, constructori ai inteligenței și creierului artificiale, format din Andrew Ng, Ian Goodfellow, Sam Altman, Yann LeCun, Demis Hassabis, Karen Hao, Kirk Borne, Jeremy Howard, Fabio Moioli, Clément Delangue, propun să-i menționăm și pe reprezentanții companiei Cyber Swarm cu sediul la Ploiești și Palo Alto, companie fondată și coordonată de Mihai Raneti, care a intrat rapid într-o cursă concurențială redutabilă cu companii transatlatice din domeniu, reușind să devină deja vizibili. Așadar, propun să „pariem” pe această echipa autohtonă, formată din Mihai Raneti, Viorel Dumitru, Delia Nan, Cristina Huides, Veronica Gaftoi, Adelina Duca, Andrei Iliescu.
Designul acestor computere se bazează pe arhitectura Von Neumann. Dar spre deosebire de computerele tradiționale, unde stocarea și procesarea datelor sunt separate, computerul neuromorf integrează aceste elemente, la fel cum creierul uman integrează memoria și procesarea. El învață și evoluează, dar spre deosebire de computerele tradiționale, acesta nu este limitat de constrângerile procesării digitale, ceea ce îi asigură o adaptabilitate și performanță de neegalat, dacă ţinem cont de eficiența energetică, recunoașterea modelelor și procesarea semnalului analogic.
Inspirat de complexitatea naturii, noul tip de savant AI, valorifică eficiența și puterea de procesare a tehnologiei neuromorfe, asigură o performanță accelerată și o eficiență energetică optimizată în calculele complexe și procesarea datelor. Iată, așadar, un paradox fascinant: oameni de știință excepționali, creatori ai inteligenței artificiale, se întorc la natură. Probabil că numai un om de știință genial va fi conștient și va recunoaște că a rămas repetent la marea și neglijată Școală a Naturii.
Poate că, totuși, biblioteca digitală globală, nu va fi ultima “Biliotecă din Alexandria”…?
[1] Letopisețul Țării Moldovei. De neamul moldovenilor. 2017. Ed. Scriptorium, pp. 258-259
Lasă un răspuns