Academician Mihai Ralea – sociolog, psiholog, eseist și om politic, primul președinte al CRIFST, perioada: 28 martie 1957 – 17 august 1964

Mihai Ralea (sau Mihail Ralea), s-a născut în anul 1896, la moșia familiei sale de la Huși, județul Vaslui. Urmează cursurile școlii și liceului din Huși, iar după absolvirea Facultății de Drept și Litere din Iași, își continuă studiile în Franța (1919-1923), unde, în anul 1923, la Sorbona, obține titlul de Doctor cu teza Ideea de revoluție în doctrinele socialiste (L’Idée de révolution dans les doctrines sodalistes. Etude sur l’évolution de la tactique révolutionnaire), devenind doctor în filosofie, teză publicată ulterior sub titlul Revoluţie şi socialism, şi teza Proudhon, concepția sa despre progres și atitudinea sa socială (Proudhon, sa conception du progrés et son attitude sociale), devenind astfel doctor în drept.

Întors în țară, după terminarea studiilor, ocupă funcția de conferențiar de pedagogie socială și apoi aceea de profesor de psihologie și estetică la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, din Iași.

Mihai Ralea a fost redactor-prim al revistei Viața Românească, perioadă în care a scris pagini remarcabile despre Tudor Arghezi și Mihail Sadoveanu în volumul intitulat Valori, publicat în 1935.

În 1938 a fost numit profesor de estetică şi titular al Catedrei de psihologie la Facultatea de Litere și Filosofie din București și titular al catedrei de psihologie la aceeași facultate, apoi director al Institutului de Psihologie.

A ocupat diferite funcții politice: membru al Partidului Național Țărănesc (PNȚ), iar după alegerile din 1937, a devenit Ministrul Muncii (1939, 1939-1940 și 1940) și ministru secretar al Departamentului Artelor (1945-1946), membru al degaţiei române la Conferinţa de pace de la Paris (iulie-octombrie 1946), ministru plenipotențiar la Legația Română din Washington, Statele Unite ale Americii (1946-1948), vicepreşedinte al Prezidiului Adunări Naţionale (1958-1961), membru al Consiliului de Stat (1961-1964), vicepreşedinte al Consiliului Naţional pentru întărirea Păcii și reprezentant al României la UNESCO (1961-1964).

Ca om de litere, a anticipat ideea de operă deschisă (opera aperta) a lui Umberto Eco în lucrarea „Despre critica literară”, întemeind o îndrăzneață „ontologie a obstacolului” pe care a și aplicat-o în cea mai importantă carte a sa: Explicarea omului.

Spirit umanist, cu preocupări multiple, în domenii foarte diferite, cum ar fi: filosofia (îndeosebi antropologia, teoria valorilor și a culturii), psihologia, estetica și istoria literaturii universale, îndeosebi a celei franceze, fiind autor a numeroase volume sau colaborator:

  • în domeniul psihologiei: Formarea ideii de personalitate, de psihologie genetică (1924), Problema inconştientului (1925), Ipoteze şi precizări în ştiinţa sufletului. Studii psihologice (1926), Psihologie şi viaţă (1938), Istoria psihologiei (1955), Studii de logică şi filosofie (1955), Introducere în psihologia socială (1966, în colab.), Explicarea omului (1946), tradusă în 1949 de editura pariziană „Alcan”, fiind privită ca o „încercare de antropologie filosofică”, ideile enunţate fiind continuate în Studii de psihologie şi filosofie (1955) şi Psihologia şi viaţa (1958);
  • în domeniul sociologiei, lucrări de referinţă: Introducere în sociologie (1944), Sociologia succesului (1962, în colab.);
  • în domeniul criticii literare a impus eseul literar, în care a reprezentat direcţia sociologică, psihologică şi chiar antropologică: Interpretări (1927), Comentarii şi sugestii (1928), Perspective (1928), Atitudini (1931), Valori (1935); Portrete, cărţi, idei. Studii de literatură universală (1966).

A fost şi autorul notelor de călătorie: Memorial. Note de drum în Spania (1930); Nord-Sud. Egiptul, Olanda, Anglia, Spania (1945); În extremul Occident. Note de drum din Antile, California, Canada (1955).

De asemenea a tradus, tălmăcind din opera lui Lu Sin (Opere alese, 2 vol., 1959-1962, în colab.).

Sub conducerea lui Mihai Ralea, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Iași, a publicat în 1954 Caracterul antiștiințific și antiuman al psihologiei americane.

Mihai Ralea este dificil de încadrat în doar unul din domeniile în care a excelat, fiind unul dintre marii eseiști ai literaturii române.

A devenit membru titular al Academiei Române la 1 noiembrie 1948, deținând funcția de Preşedinte al Secţiei de ştiinţe economice, filosofice şi juridice, în perioada 1959-1963, totodată primind titlul de laureat al Premiului de Stat.

În perioada 28 martie 1957 – 17 august 1964, a fost ales în funcția de Președinte al CRIFST, fiind primul președinte.

A decedat la 17 august 1964, la vârsta de 68 de ani, în Berlinul de Est, Republica Federală Germană, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu din București.

Bibliografie selectivă: