Horia Colan - 100 de ani de la naștere - Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române

ACADEMIA ROMÂNĂ
Secția de Științe Tehnice

și

Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii
Divizia de Istoria Tehnicii

Vă invită luni, 11 mai 2026 ora 11⁰⁰, în Aula Academiei Române din Calea Victoriei nr. 125, la

Simpozionul omagial:

„Horia COLAN – 100 de ani de la naștere”

(11 mai 1926 – 24 iulie 2017)

Cuvânt de deschidere:

Acad. Marius ANDRUH,

Președintele Academiei Române

Horia COLAN – Viața și opera,

Acad. Dorel BANABIC,

Președintele Secției de Științe Tehnice a Academiei Române

Horia COLAN – Primul Rector după 1989 al Universității Tehnice din Cluj-Napoca,

Prof. Dr. Ing. Vasile ȚOPA,

Rectorul Universității Tehnice din Cluj-Napoca

Horia COLAN – Istoric al ingineriei,

Ing. Nicolae NOICA,

Membru de onoare al Academiei Române

Horia COLAN – Señor al Științei și Ingineriei Materialelor,

Prof. Dr. Ing. Ioan VIDA SIMITI,

Vicepreședinte ASTR

Horia COLAN – Dascăl al excelenţei între tradiţia inginerească şi viziunea meta-inginerească,

Prof. Dr. Ing. Vasile SOPORAN,

Universitatea Tehnică din Cluj Napoca

Horia COLAN în familie,

Ligia SIMONESCU COLAN

La 11 mai 1926, într-o distinsă familie de tradiție creștină, se năștea la Covasna Horia Colan, nepot al lui Nicolae Colan, Mitropolit ortodox al Ardealului. Cel care avea să devină mai târziu membru al Academiei Române, a urmat cursurile Facultății de Electromecanică a Școlii Politehnice din Timișoara (1944-1949), obținând diploma de inginer mecanic și electrotehnic. După terminarea facultății devine cadru didactic la Institutul Politehnic din Cluj și parcurge toate treptele profesionale: asistent (1950), șef de lucrări (1953), conferențiar (1964). În 1966 ocupă postul de secretar științific al Facultății de Mecanică (1966-1972) și membru în Consiliul Facultății de Mecanică (1966-1990). A obținut titlul de „doctor inginer” în știința materialelor (metalurgie fizică, metalurgia pulberilor) la Institutul Politehnic din Cluj-Napoca (1971) cu teza „Cercetări privind influența și difuzia cuprului în oțeluri și aliaje fier-carbon sinterizate”. În același an obține titlul de profesor și postul de șef al catedrei de Știința și Tehnologia Materialelor (1971-1985), precum și șeful Centrului de Cercetări pentru Metalurgia Pulberilor (1971-1985). Începând cu 1977 obține dreptul de a fi conducător științific de doctorat în specialitățile Metalurgie fizică, Știința materialelor și Istoria științelor tehnice.

În 1990 este numit Decan al Facultății de Mecanică și apoi Rector al Institutului Politehnic din Cluj-Napoca (1990-1992), implicându-se tot mai mult în activitatea profesională.

În 9 martie 1991 este primit membru corespondent al Academiei Române fiind ales Președinte al Secției de Științe Tehnice și al Comisiei de Știința Materialelor ale Filialei din Cluj-Napoca a Academiei Române. În același an este ales Președinte al Diviziei de Istoria Tehnicii și, implicit, Vicepreședinte al Comitetului Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST).

Ulterior devine membru fondator al Academiei de Științe Tehnice din România (ASTR), președinte al Secției de Știința și Ingineria Materialelor (1997).

După anul 2000 primește titlul de Doctor Honoris Causa de la mai multe universități (Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Universitatea Transilvania din Brașov, Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureș).

În 30 martie 2010 este primit membru titular al Academiei Române. Domeniul preocupărilor sale profesionale a fost cel al metalurgiei pulberilor.

Prin grija dr. Ioan Lăcătuș și dr. Vasile Lechințan, văd lumina tiparului două lucrări omagiale, tipărite la 80 de ani, respectiv 90 de ani de viață:


Omagiu HORIA COLAN la 80 de ani, Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2006	Academicianul Horia Colan la 90 de ani: o sărbătoare a lumii academice clujene, Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2016, Cota BAR II 435287

În 2006, Prof. dr. ing. Ioan Vida Simiti, pe atunci decan al Facultății de Știința și Ingineria Materialelor la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, scria:

”Sunt onorat pentru șansa pe care mi-o oferă sărbătorirea Profesorului Horia Colan, de a exprima câteva gânduri.

În 1967 eram student în primul an al Politehnicii din Timișoara când am aflat de existența profesorului Horia Colan ca autor al cursului de Studiul Metalelor, poate singurul şi cel mai căutat manual al timpului, ca sursă bibliografică, pentru acea disciplină. Acel manual mi-a întărit pasiunea pentru inginerie. Era prima disciplină din facultate care fundamenta această profesie. De aceea cred că interesul manifestat de domnul profesor pentru instruirea studenților reprezintă cheia pentru înțelegerea profesiei de inginer.

Anii au trecut. La începutul anilor 80, pașii destinului m-au condus spre Politehnica din Cluj, la catedra condusă de profesorul Horia COLAN. Atunci, la concursul de ocupare a postului am realizat profesionalismul, rigoarea, clarviziunea, responsabilitatea, seriozitatea şi comportamentul tolerant al Profesorului pe care îl admiram încă din studenție. Am avut astfel șansa de a colabora cu un mare dascăl al școlii politehnice românești. Am realizat pe parcursul anilor toate aceste valori care dimensionează o mare personalitate a comunității academice românești, un adevărat monument al școlii, științei şi moralei.

Urmare a prestigiului incontestabil de care se bucura în rândul cadrelor didactice şi studenților, Profesorul Horia COLAN a fost întâiul Rector al Universității Tehnice din Cluj-Napoca, în urma primelor alegeri libere şi democratice de funcții de conducere de după revoluția din 1989.

Profesorul Horia COLAN poate fi mulțumit de realizările obținute. Valoarea lor rezultă şi din respectul şi considerația cu care este înconjurat de specialiștii din domeniul „Ştiinţei şi Ingineriei Materialelor”, la a cărei dezvoltare a contribuit în mod hotărâtor. Cu o tenacitate şi rigoare ieșite din comun a reușit să învingă dificultățile unor vremuri cu ideologie potrivnică, să pună în valoare idei înaintate şi cunoștințe avansate.

Prin activitatea didactică şi științifică, profesorul Horia COLAN este un eminent dascăl, om de știință, o personalitate de vârf a științei şi ingineriei materialelor. Este un apărător şi arhitect al profesiei de inginer specialist în materiale, profesie promotoare a progresului real.

Asigurându-vă Domnule Profesor de respectul meu, sunt fericit să am ocazia, la această frumoasă aniversare, de a vă ura ca Bunul Dumnezeu să vă dea încă Mulți Ani cu sănătate şi multe clipe fericite în viață, alături de cei dragi.”

Printre lucrările publicate în calitate de autor unic sau în colaborare, se numără:

Studiul metalelor și tratamente termice, Editura Didactică și Pedagogică, 1964, 416 pagini, 21x30cm;
Tehnologia fabricării pieselor din pulberi metalice, (cu Al. Domșa, A. Palfalvi, V. Nicolae, L. Botha, P. Buzoianu), Editura Tehnică, 1966, 330 pagini;
Studiul metalelor. Îndrumar pentru lucrări de laborator, (cu M. Filipescu, Eugen Bicsak), Editura Didactică și Pedagogică, 1968, 255 pagini, 17×24 cm;
Studiul metalelor, (cu P. Tudoran, G. Ailincăi, M. Marcu, E. Drugescu), Editura Didactică și Pedagogică, 1983, 339 pagini, 17x24cm;
Știința metalelor, vol.1, (cu Viorel Constantin Cândea, Dana Mihaele Salomie, Smaranda Lăpușan, Argentina Niculina Sechel, Teodora Marcu), Editura UTPRESS, Cluj-Napoca, 2013,

Activitatea sa în domeniul istoriei și filosofiei științei și tehnicii începe de timpuriu. În 1958, la doar 2 ani de la momentul în care Academia Română a decis să creeze Comitetul Român al Istoriei și Filosofiei Științei (CRIFS), Horia Colan devine membru. În 1992 i se face onoarea de a fi numit președintele Diviziei de Istoria Tehnologiei, structură nou creată în cadrul CRIFS(T), iar 2 ani mai târziu devine membru al International Committee for the History of Technology (ICOHTEC).

A făcut parte din Comitetul Științific al Revistei NOESIS a Academiei Române.

În 2001, împreună cu dr. ing. Ioan Vasile Buiu, doctorand al lui, publică lucrarea History of Technology in Romania, un raport de 34 de pagini prezentat la IUHPS/DHS.

Are numeroase preocupări de valorificare a unor tradiții și priorități românești. Printre preocupările lui s-au numărat:

primele publicații românești în domeniul metalurgiei și științei metalelor;
descoperirea primei descrieri a metodei metalografice (1848);
valorificarea celei mai importante lucrări asupra oțelurilor de construcții (1888);
periodizarea științei materialelor;
priorități românești privind difracția razelor X (1896);
lucrări asupra unor oameni de cultură, știință sau tehnică români şi străini: Petrache Poenaru, Anghel Saligny, Dumitru Bungețeanu, Reaumur, D.C. Cernov, Floris Osmond, Henri Le Chatelier, Leon Guillet ș.a;
istoria civilizației şi realizările tehnice din Transilvania;
terminologia tehnică românească şi străină în domeniul științei materialelor şi metalurgiei;
descoperirea difracției razelor X datorată lui Dumitru Bungețeanu (Paris, 1896) a fost analizată în lucrarea La diffraction des rayons X, decouverte grâce aux travaux de D. Bungețeanu (1896) et ceux de M. von Laue (1912), publicată în La Technique Moderne, Paris, 1996, recunoscându-se contribuția hotărâtoare a lui Bungețeanu chiar în anul centenarului acestei mari descoperiri.

O mare parte din comunicări au fost realizate în cadrul sesiunilor de comunicări ale Diviziei de Istoria Tehnicii (DIT-CRIFST) sau la Congresele ICOHTEC la care a participat (2006 – Leicester, UK; 2005 – Beijing, China; 2004 – Bochum, Germania; 2003 – St. Petersburg – Moscow, Rusia; 2002 – Granada, Spania; 2001 – Mexico City, Mexic; 2000 – Praha, Cehia; 1999 – Belfort-Montbeliard, Franța; 1997 – Liege, Belgia; 1996 – Budapest, Hungary). Numeroase alte comunicări au fost publicate în revistele NOESIS, Academica, sau alte publicații de specialitate.

Având în vedere aceste preocupări deosebite, Divizia de Istoria Tehnicii a apreciat că se impune organizarea unei scurte Sesiuni științifice privind Istoria Metalurgiei în România. În acest sens, în partea a doua a întâlnirii (estimativ, ora 13-13.30), organizată în Clubul Academiei (sub Aulă), avem plăcerea să fie printre noi:

Prof. univ. asoc. dr. ing. Petru Ianc, membru de onoare al Academiei de Științei Tehnice din România (ASTR), Secția de Știința și Ingineria Materialelor.

Activitatea de specialitate a desfășurat-o la Institutul de Cercetări Metalurgice ICEM București, parcurgând toate gradele științifice 3,2,1, șef laborator, Director științific, Director General, cadru didactic asociat la IPB și la Universitatea din Galați. În perioada 1993-2010 a activat la Ministerul Economiei iar în 1993-1995 a fost Ministru secretar de stat, șef al departamentului de Metalurgie, ulterior (1995-1998) fiind Director General Metalurgie și (1998-2003) Director General Metalurgie-Chimie // Director General Metalurgie, Chimie, Construcții de mașini, Electronică, Electrotehnică. În perioada 2003-2010 – Director General al Departamentului de Politică Industrială, Membru CA la SIDEX Galați, Siderurgica Hunedoara, Câmpia Turzii, Petrotub Roman, SN CFR, Laminorul Turnu Severin, Nuclearelectrica, ICECHIM, ECOIND, CUG Cluj, Fortus Iași, Distrigaz Tg.Mureș, Cuprom Baia Mare, RAAN Tr.Severin.

Urmare a acestui parcurs, dl. ministru Petru Ianc poate să facă o prezentare pertinentă a istoriei recente a metalurgiei românești.

Prof. onorific dr. ing. Emanuel Babici, membru de onoare al Academiei de Științei Tehnice din România (ASTR), Secția de Inginerie mecanică.

Absolvent (1967) al Facultății “Tehnologia construcțiilor de mașini” din cadrul Institutului Politehnic București, a avut ocazia să se specializeze în fabricația de mașini unelte grele, fabricația de turbine cu abur de mare putere, fabricația de echipamente pentru Centrala Nucleară de la Cernavodă. A lucrat o lungă perioadă de timp la Întreprinderea de Mașini Grele (IMGB) București, până la nivelul de inginer-șef și director (1971-1977- 1982), și director general la Centrala de Utilaj Energetic și Metalurgic. După 1990 a ocupat poziții de ministru adjunct și secretar de stat la Ministerul Industriei, ulterior activând în mediul privat, director și vicepreşedinte la SC UZINSIDER SA (1992 – prezent), printre proiectele realizate fiind și antreprenor general pentru instalația de depoluare de la oțelăria TMK Reșița și oțelăria Călărași sau modernizarea furnalului 4 și 5 si a laminorului de benzi la rece Galați (1997 – 2004).

Prof. univ. dr. M.Ec. ing. Augustin Semenescu, Prodecan la Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor din cadrul Universității Politehnice București, cu o îndelungată carieră în învățământul de specialitate.

Absolvent al Facultății de Metalurgie din cadrul Institutului Politehnic București, a avut ocazia să se specializeze în utilaj și cuptoare metalurgice în cadrul celui mai mare și important institut de proiectare din Romania din anii ’80, obținând 5 brevete de invenție și 23 de brevete de inovație, aplicate la Combinatele / întreprinderile metalurgice de la Galați, Hunedoara, Reșița, Călan, Târgoviște și Giurgiu. A avut repartiție dublă în învățământ și a urmat cariera universitară începând din 1990, parcurgând toate treptele didactice – asistent, șef de lucrări, conferențiar, profesor universitar, conducător de doctorat. După 1990 a absolvit și facultățile de Matematica-Informatică și Finanțe – Bănci, ceea ce i-a permis accesul la ocuparea prin concurs a poziției de Scientific Officer în cadrul European Commission, Research Fund for Coal and Steel (RFCS), Brussel (2007-2008). Este membru al mai multor organizații și instituții din țară și străinătate și Doctor Honoris Causa (DHC) la Universitatea “Constantin Brâncuși” Tg-Jiu, Universitatea din Petroșani, și Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești. Actualmente este Prodecan al Facultății de Știința și Ingineria Materialelor din cadrul UNSTPB, coordonând activități de cercetare și brevetare legate de proteze, orteze și biomateriale, precum și de echipamente moderne pentru diverse industrii.

În completarea problemelor ce vor fi abordate sumar la această întâlnire, cei doritori pot să aprofundeze subiectul istoriei metalurgiei, sub toate aspectele sale: industrie (industria extractivă, industria metalurgică, industria siderurgică, industria constructoare de mașini specifice metalurgiei), cercetare și învățământ, cu o privire atentă pe situațiile concrete de genul Reșița, SIDEX Galați, IMGB, etc.