Credibilitatea dovezilor paleoastronautice și deplasarea spre roșu a spectrului stelar

rezumat

Ing. dr. Marius Arghirescu , OSIM;  GCI

 

Există în prezent, recunoscute ştiinţific ca atare, unele artefacte paleoastronautice, care sunt puse pe seama vizitării planetei noastre de către civilizații extraterrestre sau pe seama unei civilizații pământene anterioară celei actuale. Se știe că adepții teoriei paleoastronautice pun pe seama unei/unor civilizații extraterrestre și construcția piramidelor egiptene.

Unele dintre aceste artefacte paleoastronautice sunt prezentate scriptic și în poze, după cum urmează:

1. „Piesa transilvană” sau „obiectul „extraterestru“ de la Aiud, constă într-o piesă de aluminiu descoperită în anul 1973 pe malul Mureşului, lângă Aiud, care nu a putut fi identificată timp de 40 de ani. Din buletinul emis de centrul de cercetări ICPMMN (Măgurele) a rezultat că metalul din care fusese realizată piesa era de fapt un aliaj complex, din aluminiu în proporţie de circa 80%, cu alte 11 elemente diverse, dar cu un strat anormal de oxid de aluminiu pe întreaga suprafaţă a obiectului, deși aluminiul a fost descoperit în laborator în anul 1825 de către Oersted. Unii specialiştii au spus că ar avea o vechime de 250.000 de ani. Rezultatele analizelor efectuate indică faptul că obiectul ar avea între 400 de ani şi 80.000 de ani. „Călcâiul“ de la Aiud este şi astăzi în custodia Muzeului de Istorie din Cluj-Napoca.

2. Pumapunku sau Puma Punku este parte a unui mare complex templu/grup de monumente, parte a zonei arheologice pre-columbiane Tiwanaku din Bolivia. Măsoară 150 de metri pe fiecare latură și are o înălțime de 5 metri. Cel mai greu bloc de piatră cântărește 131 de tone și a fost adus de la 10 km depărtare.

Conform unor cercetări ştiinţifice  (Joseph Davidovits, Luis Huaman și Ralph Davidovits, septembrie 2019), ele sunt realizate din „pietre artificiale din geopolimer create acum 1400 de ani la Tiahuanaco”, prin adăugarea unui liant de geopolimer organo-mineral fabricat cu ingrediente locale, pe bază de guano la masa de pietriș mărunțit cu oțet de fructe.

3. Piatra Dashka este un artefact controversat, sub numele de Harta Creatorului, deoarece această tabletă de piatră , descoperită din 1999 în Munții Ural din estul Rusiei, ar putea avea o vechime de 120 de milioane de ani, conform unor experți ruși, și care descrie nu numai împrejurimile Munților Ural, ci și o serie de proiecte de inginerie civilă, inclusiv 12.000 km de canale, mai multe baraje și notații hieroglifice de origine necunoscută. Precizia și perspectiva hărții sugerează că a fost creată dintr-un punct de observație aeriană. HIeroglifele nu au fost descifrate la momentul scrierii, dar se crede că sunt legate de o formă străveche de chineză. Ea este compusă din trei niveluri: primul strat dintr-un compus de ciment sau ceramică pe bază de dolomit, al doilea- de sticlă diopsidică îmbogățită cu siliciu și al treilea dintr-un amestec de calciu-porțelan, pentru protecție suplimentară.

4. Statuile Nomoli reprezintă un set de figuri extraordinare din piatră care înfățișează mai multe rase umane și, în unele cazuri, ființe semi-umane și sunt extrem de vechi, unele estimări datându-le încă din 17.000 î.Hr. Cu toate acestea, temperaturile ridicate de topire care ar fi trebuit să fie folosite pentru a le crea, și prezența oțelului manipulat în bile perfect sferice – sugerează că au fost construite de o civilizație care ar fi considerată foarte avansată pentru acele timpuri, dacă într-adevăr au fost construite în jurul anului 17.000 î.Hr. În ansamblu, constatarea stabilește întrebări interesante cu privire la modul și momentul în care au fost create statuile Nomoli și la scopul celor care le-au creat.

5. Şurub vechi de 300 de milioane de ani                   

Găsit de o echipă rusă de cercetători în interiorul unei stânci vechi de 300 de milioane de ani, conform analizei paleontologice, despre care spun că este rămășița  unei forme antice de tehnologie care demonstrează că extraterestrii au vizitat Pământul cu milioane de ani în urmă. Echipa susține, de asemenea, că o radiografie a pietrei arată că un alt șurub este prezent în interiorul ei, fără a dezvălui din ce este făcut șurubul.

6. Sferele misterioase din Ottosdal, Africa de Sud

Obiectele Ottosdal” sunt obiecte sferice și sub-sferice care au fost găsite în zăcăminte de pirofilit vechi de 3,0 până la 3,1 miliarde de ani (din precambrian) în Africa de Sud, în mina de argint Wonder Silver Mine, (Jackson, 1992). Cel mai vechi articol cunoscut care susține o origine artificială pentru obiectele Ottosdal este cel al lui Barritt (1979) din 2 octombrie 1979 a National Enquirer. Jochmans (1995) susține că obiectele Ottosdal sunt compuse dintr-un ” aliaj de nichel-oțel, care nu apare în mod natural …”, Sferele au fost găsite în pirofilit, care este exploatat în apropierea micului oraș Ottosdal din Transvaalul de Vest și care a fost format prin sedimentare în urmă cu aproximativ 2,8 miliarde de ani.

7. Schelete de nefilimi din munţii Buzăului

Au fost descoperite în satul Scăieni despre care cercetătorul Vasile Rudan spune că ”este cel mai vechi din întreaga zonă a Boziorului”. În Biblia ebraică sunt cunoscuți ca nefilimi . Martorul Ilie Drăgoi, a afirmat că aici, demult, fusese un sat tătărăsc, iar bătrânii vorbeau şi de oameni înalţi și că s-au găsit multe morminte, cu oase şi fragmente de olărie, iar scheletele duse la muzeu, în Bucureşti, aveau în jur de 2,40 metri,  (Sursa: adev.ro/pbcvah).

8. Alte dovezi paleoastronautice sunt cele din pozele de mai jos.

9. Problema credibilității dovezilor paleoastronautice și deplasarea spre roșu a spectrului stelar

Dacă facem abstracție de posibilitatea ca o civilizație marțiană să fi ajuns la un stadiu de civilizație sufficient de avansat pentru a putea ajunge pe Terra într-o perioadă foarte îndepărtată, ipoteza că o civilizație extraterrestă a fost cea care a lăsat pe Terra astfel de dovezi paleoastronautice prezintă credibilitate relative redusă în raport cu cei care consideră că până la cea mai apropiată stea de sistemul nostrum solar: Proxima Centauri, (care se știe că are și o planetă: Proxima B, cu condiții favorabile menținerii vieții), distanța este de cca 4 ani-lumină. Aceste distanțe interstelare se apreciază astrofizic pe baza efectului de deplasare spre roșu a spectrului radiației stelare, ca urmare a legii lui Hubble de expansiune a Universului și implicit- și a galaxiilor: v = H×R,
(H- constanta Hubble), viteza v de depărtare a stelelor față de noi fiind estimată din observarea deplasării spre roșu, prin relația Doppler –Fizeau.

Această metodă nu ia însă în calcul efectul de ‘îmbătrânire’ a radiației, adică de pierdere a energiei fotonilor la trecerea prin spatial interstellar care după cum recunoaște și fizica cuantică, nu este un vid absolut, ci un ‘vid cuantic’ ce conține cuante fine, de energie întunecată și de fotoni mici, inclusiv fotoni ai radiației de 3K de fond cosmic. Unii fizicieni precum Paul LaViolette argumentează că acest effect este de fapt predominant.

Se arată în lucrare că luarea în calcul și a acestui effect indică distanțe interstelare sensibil mai mici decât cele estimate actual fără luarea în calcul a efectului de îmbătrânire a radiației.