ACADEMIA ROMÂNĂ
Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii
Divizia de Istoria Tehnicii
Organizează sâmbătă 10 octombrie 2026 ora 1000, cu ocazia întâlnirii absolvenților Facultății de Electronică și Telecomunicații promoția 1976-1981, o prezentare omagială la 100 de ani de la nașterea prof. univ. dr. ing. DHC GEORGE RULEA, personalitate marcantă a școlii românești de electronică, fondatorul școlii românești de radiolocație și microunde.
Prezintă: Col.(ret) ing. Dănuț-Puiu ȘERBAN
George Rulea s-a născut la 12 august 1926 la Ploiești, în casa din str. Armași nr.10. Părinții săi au fost Cristache, de meserie frizer, și Virginia (n. Nicolescu), casnică (ce avea doar 4 clase). Tatăl său a decedat în iulie 1944, la vârsta de 45 de ani. După ce a murit tatăl său, mama sa n. Nicolescu s-a recăsătorit cu Heracle Apostolescu (n.1902), funcționar la Sovrompetrol Ploiești și anterior la ”Concordia” Ploiești (în 1952, membru de partid). Mama avea 4 clase.
Sora sa, Virginia-Ștefania Rulea, s-a născut în 1940, fiind angajată la Gostat Ploiești ca agronom.
A avut și o soră vitregă, după ce mama sa s-a recăsătorit – Felicia Apostolescu (n. 1930), angajată la Institutul de Proiectări Petroliere Ploiești (1952). De asemenea, o altă soră vitregă – Nela Apostolescu, absolventă a Școlii Pedagogice (cu probleme de sănătate) și un frate vitreg – Nelu Apostolescu (n.1935), ce a urmat Școala medie militară ”Dimitrie Cantemir” din Predeal.
În 1950 George Rulea s-a căsătorit cu Alexandra Șovăială, absolventă a Facultății de Geografie a Universității din București, bibliotecară la Uniunea Sindicatelor din Învățământ, cu care va avea un băiat – Andrei Rulea
A urmat Școala Primară nr.2 în anii 1933-1937, din strada Vasile Lupu, apoi Liceul ”Sf. Petru și Pavel” din Ploiești (denumit ulterior Liceul teoretic nr.1). Pentru a putea urma liceul a dat meditații, iar în liceu a fost bursier. Pe toată durata liceului (1937-1945) a primul din clasă (premiant de onoare).
Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești a fost prima instituție de învățământ secundar din oraș, înființată în anul 1864 ca gimnaziu de băieți, primind denumirea „Sfinții Petru și Pavel” în 1866. Astăzi clădirile și tradiția sa sunt continuate în principal de Colegiul Național „I. L. Caragiale” și Colegiul Național „Mihai Viteazul”.
Între 1895–1898 a fost construit celebrul palat al liceului de pe Bd. Independenței. În bombardamentele din anul 1944, clădirea a fost grav avariată (corpul central și aripa de sud fiind distruse). Tradiția și arhiva istorică au fost preluate de Colegiul Național „I. L. Caragiale”. Aripa de nord a vechiului palat de pe Bulevard găzduiește în prezent Colegiul Național „Mihai Viteazul”. Aceste bombardamente l-au prins pe George Rulea elev în ultimul an de liceu.
În anul 1945 a intrat la Institutul Politehnic din București, la Facultatea de Electrotehnică. A absolvit această facultate în februarie 1950, iar în luna iunie a dat examenul de stat. A studiat limba franceză și limba germană, ceea ce i-a ajutat în cariera ulterioară. Nu s-a implicat politic în primii doi ani de facultate, dar în anul 3 a solicitat să meargă cu brigada studențească ce mergea la Ucea (jud. Brașov). Este vorba de șantierele de construcție a Combinatului Chimic de la Ucea (Ucea de Sus / azi orașul Victoria), de la sfârșitul anilor ’40 și începutul anilor ’50, la aceste lucrări de anvergură fiind mobilizate masiv brigăzi studențești de muncă voluntară de la facultățile tehnice din țară, inclusiv de la Politehnica bucureșteană.
În anul IV (1949) a fost responsabil de an în Uniunea Națională a Studenților din România (UNSR). În martie 1949 a avut loc procesul de dizolvare a structurilor studențești existente la acel moment, și a fost creată Uniunea Tineretului Muncitor (UTM). La acel moment, George Rulea a fost primit în noua organizație politică.
În martie 1950 a terminat facultatea, din 3 feb. 1950 fiind încadrat preparator I la Catedra de Bazele Electrotehnicii (Tehnica înaltei frecențe) în locul lui Pascovici Aurel. Confirmarea absolvirii este făcută cu Diploma de merit nr. 765, acordată lui Rulea George, absolvent al Facultății de Electromecanică, Secția Electrocomunicații, prin Hotărârea comisiei pentru examenul de stat din sesiunea iulie 1950, devenind astfel inginer. În toamna aceluiași an a fost numit asistent la Gheorghe Cartianu, la Tehnica înaltei frecvențe. Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnic a fost încadrată în anul universitar 1950-1951 cu 51 de catedre. George Rulea activa pe lângă prof. Gheorghe Cartianu la Catedra de Filtre, linii și antene. Alte catedre apropiate de viitorul specific al profesorului, au fost: Măsuri de înaltă frecvență (conf. Edmond Nicolau), Bazele radiotehnicii (prof. Gheorghe Cartianu), Emițători (prof. Alexandru Spătaru), Receptori (prof. Alexandru Spătaru), Bazele radiolocației și televiziune (conf. Mircea Bubulac), Propagare și antene (conf. Edmond Nicolau).
Din 14 dec. 1950 este angajat la Facultatea de Electrotehnică, la cursurile speciale de inginerie de exploatare la Aparate de telecomunicații.
În 1951 intră în viața social-politică ca președinte al Sindicatului Corpului Didactic ca organizator de grupă și responsabil cultural al comitetului de secție la Facultatea de Electrotehnică.
În iunie 1951 a fost admis referent științific la Institutul de Fizică (Atomică) al Academiei RPR. În perioada 1951-1953 este cercetător la Institutul de Fizică atomică al Academiei (Măgurele).
În 1952, George Rulea, este ales Președinte al organizației sindicale din Institutul Politehnic (director al școlii de cadre sindicale) și urmează Universitatea de marxism-leninism a Academiei RPR.
În 1953 este numit lector, împreună cu Marcel Roșculeț și alții. Conform statelor de funcțiuni aprobate pentru anul universitar 1953/1954, în cadrul Institutului Politehnic funcționau: (1) o catedră de Electronică având drept șef de catedră pe prof. Tudor Tănăsescu, viitor membru corespondent al Academiei Române, alte cadre didactice fiind profesorul Edmond Nicolau, prof. Cristofor Vazaca, conf. Roman Stere, conf. Paul Dan, lector Moise Berladschi, lector Anton Necșulea, as. Mihai Drăgănescu, as. Vlad Pauker, ș.a. (2) o Catedră de Electrocomunicații condusă de prof. Gheorghe Cartianu, și unde mai activau prof. Matei Marinescu, prof. Sergiu Condrea, prof. Alexandru Spătaru, conf. Mircea Bubulac, George Rulea, ș.a.
Din grupul său de cunoscuți apropiați făceau parte decanul Facultății de electrotehnică, prof. Roman Stere, cel care a ocupat funcția de decan al Facultății de Electrotehnică din Institutul Politehnic București în perioada 1950–1953 și care, din această poziție, a gestionat direct secțiile care au stat la baza viitoarei Facultăți de Electronică și Telecomunicații (înființată prin separare din Electrotehnică în 1953). Ca decan în acei ani de după reforma învățământului din 1948, prof. Roman Stere era cel care valida numirile tinerilor asistenți universitari și aproba activitățile administrative ale organizațiilor studențești (precum UNSR/UTM, unde George Rulea fusese responsabil de an). Ulterior, după ce a condus facultatea, dr. ing. Roman Stere a devenit și unul dintre directorii importanți ai ICPE (Institutul de Cercetări Electrotehnice), rămânând o personalitate formatoare pentru întreaga generație de ingineri de radiocomunicații și electronică din care a făcut parte și profesorul George Rulea.
De asemenea, ing. Vlasiu Gh., absolvent al Facultății de mecanică (1940), Chesleranu Iosub și ing. Valeriu Adrian, asistenți la Facultatea de Electrotehnică (din 1945, respectiv 1948), sau ing. Buzatu Cornel de la Comitetul de Stat al Planificării.
În 1955 se înscrie și începe să dea examene pentru titlul de candidat (în științe), primul examen fiind la Materialism dialectic și istoric (26 iunie 1956).
În 1955-1956, la Facultatea de Electronică și Telecomunicații, recent înființată prin desprindere din Facultatea de Electrotehnică, la Catedra de radiocomunicații condusă de prof. Gheorghe Cartianu, activau: prof. Matei Marinescu, prof. Edmond Nicolau, prof. Alexandru Spătaru, conf. Mircea Bubulac, conf. Elly Katz, conf. Ion Fait, lector Viniciu Nicolescu, lector Alexandru Preda, lector Ion Teodorescu. Gheorghe Rulea este numit lector la această catedră pe 28 noiembrie 1955.
În 1956-1957 li se adaugă as. Dumitru Stanomir, as. Andrei Mircea, as. Constantin Șerbu, as. Gheorghe Vrânceanu, as. Ghe. Balarcin, as. Mihai Popov, as. Mugur Săvescu, as. Ghe. Răducanu.
În 1957 este avansat șef de lucrări. În acel an, Alexandru Timotin și Andrei Țugulea erau numiți conferențiari, iar Mugur Săvescu și Adelaida Mateescu era numiți asistenți.
Din 1957 desfășoară o intensă activitate în literatura științifică de popularizare, fiind primit membru al Colegiului de redacție al Revistei ”Știință și Tehnică”. În acest domeniu se menționează existența a peste 150 de articole de presă și în literatura de popularizare. Drept urmare va primi de două ori Diploma de onoare C.C. U.T.C. pentru activitatea de popularizare a științei.
Mai târziu vor veni și alte însemne: Medalia A XX-a Aniversare a eliberării patriei (cu brevet nr. 510/1964) și Medalia Muncii cu decret 342 / 30 aprilie 1966.
Pentru construirea unui emițător cu modulație de frecvență, George Rulea va primi insigna ”Radiofonist de onoare” acordată de Ministerul Transporturilor.
De la data de 1 nov. 1958, prin Ordin al ministrului învățământului, Gheorghe Rulea este delegat în funcția de decan al Facultății de Electronică și Telecomunicații pe o perioadă de 5 ani (-1963).
A realizat Laboratorul de microunde (1960), unul dintre cele mai moderne laboratoare de la acea vreme din Institutul Politehnic București, și a redactat manualele pentru cele două cursuri noi: (a) Tehnica frecvențelor foarte înalte, și (b) Radiocomunicații.
Va mai ocupa această funcție și în anii 1977-1981, respectiv 1985-1989.
În mai 1964, este numit conferențiar titular provizoriu la Radiocomunicații, ca și Dumitru Felician Lăzăroiu.
În iunie 1965 participă la o specializare la Budapesta, ceea ce va deschide oportunități viitoare pentru cooperare între universitățile celor două țări.
În data de 2 iulie 1968, Comisia superioară de diplome confirmă titlul de doctor inginer acordat lui Rulea Gheorghe, în specialitatea Telecomunicații, ca urmare a susținerii, în 3 iunie 1968, în amfiteatrul F202, a tezei ”Propagarea ghidată a cîmpului electromagnetic în medii de tipul strat”. În fapt, teza susținută inițial în anul 1966, a fost aprobată de Consiliul Științific al Facultății de Electronică și Telecomunicații, dar nu a întrunit numărul de 2/3 din voturile membrilor Consiliului Științific pe Institut, drept care s-a decis ca teza să fie susținută a doua oară.
Comisia de acordare a titlului fusese alcătuită din: prof. dr. ing. Nicolae Marinescu (președinte), prof. dr. ing. Gheorghe Cartianu (conducător științific), conf. dr. ing. Vasile Cătuneanu (referent), conf. dr. ing. Alexandru Timotin (referent), conf. dr. ing. Elly Katz (referent).
În teza de doctorat a abordat cu succes şi importante contribuții originale o problematică de înalt nivel referitoare la propagarea câmpului electromagnetic în structuri de tip strat. Dintre stagiile de specializare la care a participat se evidențiază în mod deosebit cele două luni petrecute în 1972 la renumitul Imperial College din Londra.
În 1968 IPB încheie o înțelegere de colaborare cu Universitatea tehnică din Budapesta pentru schimburi de cadre didactice pentru o perioadă totală de 4 săptămâni-om anual și colaborări în teme de interes comun în diverse domenii, printre care și în domeniul microundelor. În biografia sa se menționează că a participat la Congresul de microunde de la Budapesta, unde a prezentat o lucrare, însă cuprinsul volumului ”Proceedings or the Third Colloquium on Microwave Communication”, cu lucrările Congresului organizat la Budapesta în 19-22 aprilie 1966, de Departamentul de științe tehnice al Academiei ungare de științe și Societatea științifică de telecomunicații, nu-i menționează vreo lucrare.
În 1972 devine profesor la Radiocomunicații. La fel și Adelaida Mateescu, la Telefonie-Telegrafie.
În mai-iunie 1976 au loc alegeri în IPB și facultăți, în urma cărora prof. Radu Voinea a devenit Rectorul IPB iar George Rulea, care era și secretar al Consiliului profesoral, a devenit decan la Facultatea de electronică și Telecomunicații. Din Senatul IPB mai făceau parte și studenți, precum și reprezentanți ai unor ministere, întreprinderi și instituții de cercetare și proiectare. Era perioada dinainte de a intra noi în primul an de facultate. Suzana Gâdea devenea ministru al învățământului.
Perioada 1976-1981 a fost pentru IPB una dintre perioadele de bilanț, fiind întocmită (evident) o dare de seamă.
Pentru anul 1976-1977 planul de școlarizare al Facultății de Electronică și Telecomunicații prevedea 400 de studenți, astfel: 400 ingineri de electronică și telecomunicații cursuri de zi, 130 subingineri electronică cursuri de zi, 100 subingineri telefonie-telegrafie cursuri de zi, 150 de subingineri electronică cursuri serale.
Între anii 1977-1983 au loc seminarii regulate, cvasi-lunare, de Tehnica microundelor, unde se prezintă rezultate ale activității de cercetare. Anual au loc Conferințe, precum CNETAC – Conferința Națională de Electronică, Telecomunicații, Automatizări și Calculatoare (nov 1986 – a III-a Ediție, cu 253 lucrări, prezentate de 386 autori în cele 17 secții).
În martie-aprilie 1981 au avut loc noi alegeri la nivelul facultăților și institutului. George Rulea a fost schimbat, decan fiind numită Adelaida Mateescu, alături de prorectori dl. Ovidiu Iancu, dl. Victor Croitoru, secretarul Consiliului profesoral fiind conf. Dan Dascălu. Rector IPB a devenit prof. Voicu Tache. Decan la Electrotehnică era numit Andrei Țugulea. La Automatică, prodecan era numit conf. Ioan Dumitrache.
În 26 mai 1989 este organizată, la București, de către Institutul de Cercetări Științifice al Armatei, sub egida Secției de Științe Tehnice a Academiei Republicii Socialiste România, singura ediție a Simpozionului Național de Radiolocație SNR’89. Evenimentul, prezidat de acad. Mihai Drăgănescu, s-a desfășurat în Aula Academiei. La Casa Universitarilor au avut loc prezentările pe secțiuni și o expoziție. Celor circa 200 de participanți de la 15 unități românești de profil, li s-au prezentat 31 de lucrări având 70 de autori. Printre participanți s-a numărat și prof. George Rulea.
A murit în anul 2016, acum 10 ani, la vârsta de 90 de ani, după o viață trăită într-o perioadă cu evenimente sociale furtunoase, el personal având o viață plină de greutăți. S-a implicat puternic în activitatea didactică universitară, ajungând să fie considerat astăzi fondator al școlii românești de radiolocație.
Deși încă din 1949 s-a înființat prima companie militară de radiolocație la București-Băneasa, dotată cu radare capturate sau achiziționate (americane, britanice, germane și, ulterior, sovietice) care funcționau în spectrul microundelor, iar în instituții precum Academia Tehnică Militară (înființată în 1949) sau centrele de instruire de la Brașov și Sibiu, ofițerii și maiștrii militari învățau să exploateze, să întrețină și să repare aceste echipamente ultra-secrete, studiul era axat pe manuale tehnice militare (de multe ori traduse din limba rusă și clasificate) și pe scheme de funcționare specifice armamentului din dotare.
În schimb, George Rulea a extras fizica din spatele microundelor din zona secretului militar și a transformat-o într-o disciplină inginerească generală, un sistem conceptual civil. A explicat de ce funcționează undele ghidate, cum se propagă ele matematic și cum pot fi folosite nu doar în armată, ci și în telecomunicațiile civile, medicină sau industrie. Laboratorul înființat de el în 1960 la Politehnică a creat o deschiderea academică, o programă didactică unitară, publică și accesibilă oricărui student la Electronică. Acestea sunt motivele pentru care George Rulea este considerat fondatorul școlii de microunde din România.
Contribuția sa istorică la consolidarea acestui domeniu se bazează pe trei realizări majore:
- Pilonul academic structural – înființarea, în anul 1960, în cadrul Institutului Politehnic din București, a Laboratorului de tehnica frecvențelor foarte înalte (microunde), primul nucleu de acest gen dedicat educației superioare și cercetării aplicate din țară.
- Publicarea manualelor de referință în domeniu – volumul său de autor, „Tehnica microundelor” (1981, Editura Didactică și Pedagogică), alături de cursurile despre „Radiolocație” și circuite conexe, au funcționat ca tratate fundamentale pentru generații întregi de ingineri.
- Crearea comunității științifice – înființarea și coordonarea „Seminarului de Microunde”, care a culminat cu organizarea „Simpozionului Național de Microunde” la Politehnica București, un eveniment științific de elită în perioada respectivă. Astfel au fost aduși împreună specialiștii din institutele de cercetare, din industrie și din armată, generând ulterior colectivele care au dezvoltat dispozitivele de microunde.
De altfel, colaborarea nu a fost complet separată. Însuși George Rulea a publicat tratatul fundamental „Radiolocație” (1980) tocmai pentru a unifica teoria matematică riguroasă cu nevoile specialiștilor din teren, inclusiv a celor din armată. Tot el a creat Simpozionul Național de Microunde, unde veneau să își prezinte cercetările ingineri civili, cercetători din institute și ofițeri din structurile tehnice ale Ministerului Apărării. Primele cinci ediții ale acestui simpozion au avut loc în anii 1979, 1981, 1983, 1985, 1987, dar se pare că au fost 10 ediții.
Armata a deținut forța tehnologică și specialiștii operativi, în timp ce George Rulea a creat structura academică, tratatele teoretice și prima catedră dedicată formării unitare a inginerilor în acest domeniu.
În data de 3 octombrie 2007, prof. dr. ing. George Rulea primește titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Valahia din Târgoviște. Are loc un Laudatio susținut de prof. dr. ing. Teodor Petrescu, decanul Facultății de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației a Universității Politehnica București, urmat de cuvântul prof. univ. dr. Ion Cucui, Rectorul Universității VALAHIA din Târgovişte, care-i conferă Diploma de DOCTOR HONORIS CAUSA.
A fost membru al Academiei Oamenilor de Știință din România, senior member IEEE al Microwave Theory and Techniques Society, a fost la mai multe ediții reprezentant al țării noastre în comitetul de organizare şi coordonator al unei secțiuni la Conferința Internațională de Circuite cu Ferită pentru Microunde etc.
A format numeroși specialiști în microunde, mulți dintre ei făcându‐şi doctoratul sub îndrumarea sa. Printre aceștia, prof. em. dr. ing. George Lojewski (1987), unul dintre dascălii noștri, și Nicolae Gheorghe Militaru (Filtre compacte de microunde în tehnologii planare pentru telecomunicații, 2007).
Lasă un răspuns