PhD Adrian Mihalcea, membru GCI, membru CRIFST
Rezumat
Voi reveni acum la nişte mai vechi idei de fizică pornite de la nişte convingeri metafizice. Se întâmpla prin anii 1980-1983 când m-am gândit şi la relaţia einsteiniană a relativităţii restrânse, celebra E = mxc^2, găsind că era de mult timp posibil de a fi pusă în faţa ştiinţei ca o ipoteză, tot printr-un raţionament filosofic-dimensional, mult înainte ca Einstein să o introducă iniţial, dealtfel, tot ca pe o ipoteză, idee pe care poate ca o voi prezenta altă dată.
Pe atunci, la întrebarea cât cântareşte universul, răspunsurile nu erau prea clare, pentru că Universul sau cât concepem noi a fi acesta, dacă l-am putea cântări element cu element, nici măcar atunci nu am şti când şi dacă vom ajunge la sfârşit, iar o cântărire directă nu putem avea.
Şi totuşi există nişte răspunsuri la această interesantă şi fundamentală problemă de cosmologie.
Respectiv, chiar eu, în anii 1982-1983, m-am gândit la aceste lucruri mai ales dintr-o perspectivă nu numai fizică dar şi filozofică şi am găsit atunci nişte valori care azi sunt destul de bine confirmate de ultimele date cunoscute, aşa cum se va arăta în lucrare şi vom trece în revistă acestea specificând că metoda mea de cântărire, extrem de simplă, a rămas şi azi originală, adică nu am mai găsit-o utilizată şi de altcineva, deşi după anii 1990 Universul a început să fie mai exact cântarit.
Pot spune, şi voi arăta mai detaliat în lucrare, cum că atunci rezultatul meu a fost o masă a universului de 1,74 x 10^53 kg, valoarea indicată astăzi în Wikipedia (https://ro.wikipedia.org/wiki/Univers) fiind de cel puţin 10^53 kg pentru materia obişnuită, de care ţine cont şi analiza dimensională utilizată de mine, ceea ce poate ca ar putea spune ceva important cosmologiei.
Lasă un răspuns