Ing. fiz. Nicolae Sfetcu, MPhil
nicolae@sfetcu.com
Cercetător, ORCID: 0000-0002-0162-9973
Divizia de Istoria Științei (DIS) din Comitetul Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române
DOI: 10.13140/RG.2.2.33295.29607
Licența CC BY 4.0

Rezumat

Perioada cuprinsă între Unirea Principatelor Române din 1859, incluzând independența față de Imperiul Otoman (1877), și Marea Unire din 1918, a fost una de profunde transformări politice, sociale și culturale pentru spațiul românesc. În acest interval, România și-a consolidat instituțiile moderne, iar educația și cercetarea științifică au început să se dezvolte în ritm susținut. Au apărut universități, s-au înființat institute de cercetare, iar tot mai mulți tineri români au plecat la studii în mari centre universitare europene, de unde s-au întors cu idei și cunoștințe noi. Prin eforturile lor, oamenii de știință români din această perioadă au contribuit la modernizarea țării și au pus bazele unor domenii științifice care aveau să cunoască o dezvoltare remarcabilă după 1918.

Cuvinte cheie: oameni de știință, România, Emanoil Bacaloglu, Spiru Haret, David Emmanuel, Gheorghe Țițeica, Traian Lalescu, Anghel Saligny, Traian Vuia, Henri Coandă, Nicolae Teclu, Petre Poni, Lazar Edeleanu, Dimitrie Brândză, Ștefan Hepites, Victor Babeș, Ioan Cantacuzino, Gheorghe Marinescu, Grigore Antipa, Emil Racoviță, Nicolae Paulescu, Ion Ionescu de la Brad, Dimitrie Gusti

Introducere

Perioada cuprinsă între Unirea Principatelor Române din 1859, incluzând independența față de Imperiul Otoman (1877), și Marea Unire din 1918, a fost una de profunde transformări politice, sociale și culturale pentru spațiul românesc. În acest interval, România și-a consolidat instituțiile moderne, iar educația și cercetarea științifică au început să se dezvolte în ritm susținut. Au apărut universități, s-au înființat institute de cercetare, iar tot mai mulți tineri români au plecat la studii în mari centre universitare europene, de unde s-au întors cu idei și cunoștințe noi.

Prin eforturile lor, oamenii de știință români din această perioadă au contribuit la modernizarea țării și au pus bazele unor domenii științifice care aveau să cunoască o dezvoltare remarcabilă după 1918. Mai jos sunt prezentați câțiva dintre cei mai importanți savanți și inventatori români din intervalul 1859–1918, precum și contribuțiile lor.

………………………………….

Concluzii și impact

Perioada 1859–1918 a reprezentat un moment-cheie pentru consolidarea științei și educației în România. Prin eforturile oamenilor de știință menționați – și ale multor altora – s-au pus bazele unor școli naționale de cercetare în matematică, inginerie, medicină, chimie sau biologie.

Instituții precum Universitatea din Iași (înființată în 1860) și Universitatea din București (1864), alături de alte institute de cercetare și societăți academice (precum Academia Română, fondată în 1866), au oferit mediul necesar pentru formarea și dezvoltarea unei elite intelectuale capabile să contribuie la progresul societății românești.

Oamenii de știință au activat adesea în dublă calitate: ca cercetători și ca factori de modernizare socială, promovând valori ale Iluminismului.  Munca depusă de acești cercetători a avut și un puternic impact cultural și economic:

• Construcția de poduri și căi ferate a stimulat comerțul și schimburile de idei.
• Dezvoltarea medicinei și a microbiologiei a dus la îmbunătățirea sănătății publice.
• Descoperirile din chimie și tehnologie au susținut primele ramuri industriale moderne din România (petrol, siderurgie, industria alimentară).

Astfel, oamenii de știință ai perioadei 1859–1918 nu doar că au pus România pe harta cercetării internaționale, ci au creat și bazele unui sistem educațional și științific care va continua să se dezvolte în deceniile următoare, culminând cu performanțe notabile în perioada interbelică și postbelică. Prin pasiunea lor pentru cunoaștere și prin determinarea de a aplica noile idei în beneficiul societății, acești pionieri ai științei românești își mențin un loc de cinste în istoria națională.

Contribuțiile acestor savanți au pus bazele științei românești și au integrat țara în circuitul academic european. De la descoperiri medicale revoluționare până la explorări geografice, ei au demonstrat că știința nu are granițe.

 

Oameni de știință români între Unirea Principatelor Române și Marea Unire (PDF)

 

Oameni de știință români între Unirea Principatelor Române și Marea Unire