Simpozion „Rolul tehnologiei în dezvoltarea serviciilor poștale”

ACADEMIA ROMÂNĂ

Filiala Timișoara și

Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii,

 

Au plăcerea să vă invite vineri, 9 octombrie 2026 ora 10⁰⁰, la sediul Filialei Timișoara a Academiei Române, Bd. Mihai Viteazu nr.24, la

 

Simpozionul ”ROLUL TEHNOLOGIEI ÎN DEZVOLTAREA SERVICIILOR POȘTALE”

 

Cuvânt de deschidere:

Acad. Dan DUBINĂ,

Președintele Filialei Timișoara a ACADEMIEI ROMÂNE

 

Coordonator:

Prof. as. dr. ec. Caius LĂZĂRESCU

Membru al Diviziei de Istoria Tehnicii

 

În planul de acțiuni al Diviziei de Istoria Tehnicii a fost prevăzută organizarea, în acest an, a încă unui eveniment având ca subiect evoluția în timp a tehnologiilor din domeniu comunicațiilor poștale. El se înscrie în continuarea unor evenimente similare organizate în anii anteriori: o dublă lansare de carte organizată anul trecut la Filiala Timișoara a Academiei Române și la Universitatea ”Vasile Goldiș” din Arad, respectiv o expoziție itinerantă de două săptămâni organizată în 2024 la Timișoara și Arad pentru care dl. dr. ec. a primit recunoașterea capacităților profesionale.

Pentru acest obiectiv, s-a avut în vedere data de 9 octombrie, Ziua Mondială a Poștei, așa cum a fost declarată la Congresul de la Tokyo din 1969, ziua în care s-a semnat Tratatul de la Berna din 1874 prin care s-a înființat Uniunea Generală a Poștelor, devenită ulterior Uniunea Poștală Universală (UPU) (Agerpres, 2025).

Evenimentul reunește experți, cercetători și profesioniști pentru a analiza modul în care marile salturi tehnologice din trecut au transformat infrastructura comunicării, de la primele rețele de transport organizat până la automatizarea modernă. Vor putea fi avute în vedere analiza retrospectivă, evoluția, reperele cronologice și inovațiile disruptive care au transformat serviciile poștale de-a lungul timpului.

La Simpozionul ce se va desfășura la Timișoara sunt invitați specialiști din domeniu pentru a-și expune opiniile și preocupările, în principal cu privire la modul în care a evoluat Poșta și ce relevanță au avut tehnologiile în această evoluție.

Lucrările vor fi selectate, pe baza rezumatelor, pentru a fi susținute pe parcursul zilei, în cadrul Simpozionului, sau vor putea fi publicate în versiune online pe această secțiune online dedicată evenimentului.

De asemenea, în intervalul celor cinci ore cât durează evenimentul, va avea loc și lansarea volumului Istoria Tehnologiei de transport, transmitere și prelucrare a trimiterilor poștale.

Rezumatele lucrărilor sau textele articolelor vor putea fi trimise domnului dr. ec. Caius Lăzărescu, pe adresa caius.lazarescu@yahoo.com până la data de 2 octombrie a.c.

 

Printre temele supuse atenției menționăm:

• Evoluția mijloacelor de transport: Trecerea de la poștalioanele tractate de cai la introducerea căilor ferate (trenurile poștale), transportul auto și cel aerian.
• Inovațiile în telecomunicații și telegrafie: Cum a influențat inventarea telegrafului, a telefonului și a radioului organizarea și viteza serviciilor poștale.
• Mecanizarea și infrastructura timpurie: Introducerea primelor sisteme mecanice de sortare, utilizarea tuburilor pneumatice în marile metropole și apariția codurilor poștale.
• Standardizarea și instrumentele poștale: Istoria tehnologică din spatele emiterii timbrelor, a mașinilor de francat și a securizării corespondenței.
• Digitalizarea timpurie (A doua jumătate a sec. XX): Introducerea primelor sisteme informatice și de calcul în gestiunea fluxurilor poștale logistice.

De asemenea, pot fi avute în vedere contribuțiile diverselor personalități:

• George Lahovary (Lahovari) (m.o.) – Cea mai solidă opțiune academică / diplomatică. Director al Poștelor și Telegrafelor, el este cel care a semnat în 1874, la Berna, actul de naștere al Uniunii Poștale Universale (UPU), România fiind unul dintre cele 22 de state fondatoare ale lumii. A fost un vizionar în modernizarea infrastructurii de comunicații.
• Cezar Librecht – Primul director general al Direcției Generale a Poștelor și Telegrafelor unificate sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. El a coordonat direct implementarea legii din 1865, unificarea tehnică a rețelelor din Moldova și Muntenia și extinderea telegrafului în România.
• Constantin N. Minescu – Istoric de referință al domeniului. Inspector poștal care a publicat acum 110 ani (1916) lucrarea monumentală „Istoria Poștelor Române – originea, dezvoltarea și legislațiunea lor”, document de bază folosit și astăzi în cercetările de istoria tehnicii poștale.
• Panait Sevescu – Primul director al administrației poștale unificate imediat după Unirea Principatelor (numit în 1862), cel care a pus bazele logistice ale serviciului poștal modern românesc.

 

Privind în timp, vă propune spre analiză:

• 1826 – Reorganizarea poștelor din Moldova sub Ioniță Sandu Sturdza;

În anul 1826, domnitorul Moldovei, Ioniță Sandu Sturdza, introduce noi măsuri stricte de organizare și condiții de arendare a poștelor. Printr-un contract-model oficial (al cărui original a fost păstrat în arhivele Direcției Generale), numărul cailor alocați stațiilor de poștă crește de la 1.200 la 1.600 pentru a face față fluxului tot mai mare de călători și corespondență. Este perioada de tranziție dinaintea Regulamentelor Organice, când poșta începe să treacă treptat de la un sistem haotic controlat de boieri la o reglementare de stat.

• 1851 – Primele cutii poștale publice din Principate

Anul 1851 reprezintă un punct de cotitură pentru accesibilitatea serviciilor, trecându-se de la poșta exclusivistă a boierilor și autorităților la un serviciu public popular. Sunt introduse pentru prima dată cutiile poștale publice stradale în Moldova și Țara Românească (concomitent cu extinderea lor la nivel european). Cetățenii nu mai erau obligați să meargă direct la sediul central al agăi sau la menziluri pentru a lăsa scrisorile, ci le puteau depune în cutii special amenajate pe principalele artere din București și Iași.

• 1876 – Trecerea la producția internă a timbrelor și emisiunile „București”

La doar doi ani după ce România devenise membru fondator al Uniunii Poștale Universale (1874), anul 1876 aduce independența tipografică a timbrelor românești. Începând cu luna octombrie 1876, noul sediu al Imprimeriei Statului (cunoscut sub numele de „Fabrica de Timbre” din București) preia sarcina de a tipări mărcile poștale naționale. Sunt lansate emisiunile filateliștilor numite „București I” și „București II” (folosind clișeele uzate trimise de la Paris), marcând o etapă crucială de autonomie administrativă înainte de Războiul de Independență.

• 1901 – Inaugurarea monumentalului Palat al Poștelor și reorganizarea rurală

Anul 1901 marchează centralizarea și afirmarea vizuală a instituției în perioada sa de glorie:

• Palatul Poștelor din București: Este inaugurat oficial noul sediu central al Direcției Generale a Poștelor (clădirea monumentală de pe Calea Victoriei, care adăpostește astăzi Muzeul Național de Istorie a României). Clădirea a fost dotată cu cele mai avansate tehnologii mecanice de sortare din Europa acelei vremi.
• Reforma factorilor rurali: Administrația poștală aplică măsuri stricte pentru extinderea rețelei la sate, impunând ca factorii poștali (poștașii) din mediul rural să aibă trasee zilnice fixe, crescând alfabetizarea și conectarea satelor cu orașele.

• 1926 – Modernizarea aero-poștelor în România Mare și emisiunile „Ferdinand”

În anul 1926, serviciul poștal din România Unită cunoaște o extindere majoră pe calea aerului. Este perioada în care se consolidează transportul poștal aerian regulat (aeropoșta) între marile orașe și conexiunile internaționale. Din punct de vedere filatelic, anul 1926 este marcat de emisiunile speciale dedicate regelui Ferdinand I (tipărite la împlinirea vârstei de 60 de ani și cu un an înainte de moartea monarhului), intens studiate de colecționari pentru erorile celebre de tipar, precum lipsa punctului sau varietățile numite „eroare după A din POSTA”. Divizia de Istoria Tehnicii a promovat intens acțiunile inițiate de dl. Alexandru Bartoc, prin ”Fundația Culturală Bartoc”, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la acest moment – acțiuni ce au presupus realizarea a trei plăci comemorative, la București, Iași și Chișinău.

• 1976 – Campania masivă de implementare a Codului Poștal modern

Deși codul poștal din România format din 4 cifre a fost introdus teoretic în 1974, anul 1976 reprezintă vârful campaniei naționale de popularizare și educare a populației pentru utilizarea acestuia. Poșta Română lansează plicuri cu ștampile publicitare speciale de mari dimensiuni care purtau sloganul de stat: „COD POȘTAL = DESTINAȚIE SIGURĂ ȘI RAPIDĂ”. În paralel, în 1976, infrastructura poștală socialistă este integrată masiv cu noile sisteme de sortare automatizată din marile gări feroviare (oficiile PTT ambulante).

• 2001 – Demararea erei informatizării și extinderea serviciilor financiare

La începutul noului mileniu, în anul 2001, Poșta Română intră accelerat în era digitală pentru a supraviețui concurenței aduse de e-mail și internet:

• Informatizarea oficiilor: Începe primul program de anvergură națională pentru dotarea oficiilor poștale urbane cu calculatoare și conexiune securizată la internet, înlocuind treptat registrele uriașe completate de mână.
• Parteneriate internaționale și Transfer de bani: Instituția își diversifică puternic gama de servicii financiare prin parteneriate strategice de transfer rapid de bani (precum cel cu Eurogiro), reușind să proceseze electronic primele mandate internaționale instantanee pentru românii plecați la muncă în străinătate.

• 2026 – De la istorie la perspective (Quo Vadis, Poșta Română?)

Provocările globalizării și ale e-commerce-ului; adaptarea infrastructurii tradiționale la cerințele pieței digitale și rolul noilor tehnologii în definirea serviciilor poștale de mâine.

Top 3 cele mai semnificative aspecte pentru viitor:

• Punctul de inflexiune: De la Scrisoare la Colet (Reinventarea rețelei de proximitate): România are una dintre cele mai dense rețele de oficii poștale rurale și urbane. Cum se transformă această infrastructură istorică prin automatizare (lockere smart, hub-uri regionale robotizate) pentru a supraviețui pieței de e-commerce?
• Incluziunea Digitală a României profunde: În sute de sate din România, factorul poștal rămâne singura legătură fizică cu autoritățile sau furnizorii. Aspectul cel mai semnificativ pentru perioada următoare este digitalizarea poștașului (dotarea cu PDA-uri, plăți digitale la livrare), transformându-l dintr-un distribuitor de hârtii într-un agent al modernizării rurale.
• Competiția istorică cu operatorii privați de curierat: Cum își îndreaptă azi Poșta Română „monopolul istoric” spre o strategie de piață dinamică, digitalizată, capabilă să concureze cu giganții curieratului rapid în era AI și a livrărilor predictibile?

 

În aceeași zi, bucureștenii sau cei care trec prin Capitală sunt invitați să descopere cum funcționează, în realitate, mecanismele din spatele serviciilor poștale, la sediul central al Poștei Române din Calea Giulești nr. 6-8, București, Sector 6, prin noul HUB de curierat al Poștei Române, dotat cu echipamente moderne de sortare, dar și prin Poșta Tipografie, dotată cu tehnologii digitale de ultimă generație.

Cei care vor să participe sunt invitați să își formeze grupurile și să confirme prezența până la 1 octombrie 2026, printr-un mesaj transmis la adresa massmedia@ro.post sau la numărul de telefon 0768308271, pentru stabilirea intervalului orar de vizitare.

De asemenea, cu această ocazie dorim să promovăm o interesantă inițiativă a colegilor din Ploiești, pasionați ai istoriei acestui domeniu, și să le urăm succes în continuare.

 

Prezența dumneavoastră ne onorează.

 

Pentru alte evenimente organizate de Divizia de Istoria Tehnicii urmăriți secțiunea dedicată acestora.