Rolul științei în societatea de azi

Dr. ec. Ing, Viorel Gaftea,
Membru DIS- CRIFST
Cercetător: Centrul de Modelare Macroeconomică, INCE,  Academia Română,
e-mail: gaftea@gmail.com, viorel.gaftea@acad.ro

 

Pentru a analiza atât societatea de azi cât și rolul științei trebuie să facem un mic pas în trecut, în „istoria științei”, subiect cu care se ocupă și Divizia noastră. Pașii intră puțin și pe tărâmul filozofic (că tot este subiect CRIFST) și apoi al tehnicii.

Cred că trebuie să ne întrebăm inainte de toate: Este omul cu adevărat o ființă rațională când din vechime în loc să își îmbunătățească viața a construit piramide, temple uriașe, poate doar castelele și ceva ziduri de apărare cu ceva rost, până azi când consumă resursele și veniturile în „fiare”, tancuri, rachete bombă și alte construcții doar parțial utile vieții curente?

Dar iată un răspuns la o întrebarea veche de când lumea. Și răspunsul scurt este: da, omul e rațional, dar nu rațional în sensul contabil. Dacă rațional ar însemna „să maximizez confortul imediat cu minimum de efort”, atunci da, piramidele au fost o prostie, la fel și Catedrala din Milano care a luat 600 de ani, la fel și un portavion de 13 miliarde $. Dar omul nu optimizează doar „caloriile  și acoperișul” său. Optimizeză 3 lucruri în același timp, și asta l-a definit ca om:

1. Rațiunea de a da semnal către societate, ceilalți: „Uită-te cât de puternici suntem”

O piramidă nu e o casă. Rămâne un CV scris în piatră. Când un faraon a mobilizat 20.000 de oameni 20 de ani ca să mute 2-3 milioane de blocuri, mesajul către vecini și către propriul popor era: „Suntem atât de organizați și de bogați încât ne permitem să irosim resurse. Nu vă puneți cu noi.”Exact aceeași logică e la un tanc Abrahams, la o paradă militară sau la un zgârie nori Burj Khalifa din Dubai. În biologie se numește „costly signaling”. Până și păunul nu ar avea nevoie de coadă ca să zboare, el are nevoie ca să arate că își permite o coadă inutilă

2. Rațiunea de coordonare a societății, a celorlalți: „Ce facem împreună ca să nu ne destrămăm”

O comunitate de vânători-culegători nu avea nevoie de templu ca să mănânce. Dar avea nevoie de un motiv să stea împreună după ce s-a terminat vânătoarea. Construcția unei piramide, a unui zid, a unui program spațial e un proiect care ține 10.000 de oameni cu aceeași poveste în cap. Proiectul dă un calendar, o ierarhie, o tehnologie tehnică din rampe, scripeți, matematică, organizarea muncii. Egiptenii au învățat geometria nu ca să-și măsoare grădina, ci ca să-și refacă granițele după inundațiile Nilului și să ridice piramide drepte, să profite de lumina soarelui pe unde se poate. Fără proiecte inutile, nu ar exista niciodată proiecte utile. Nu am fi avut ciment, macara, logistică.

3. Rațiunea fricii individuale și a societății: „Mai bine să am și să nu-mi trebuiască”

Zidurile, castelele, apoi tancurile și rachetele par iraționale pe timp de pace. Pe timp de război devin dintr-o dată singurul lucru rațional. Problema e că omul trăiește mereu cu amintirea ultimului război și cu anticiparea următorului. Așa că acum peste 2-3 % din PIB-ul României, 3,5% din cel al SUA sau 40% din cel al Rusiei și altora se duce în „fiare”. Din punct de vedere individual e irațional. Din punct de vedere al unui șef de stat care joacă un joc în care dacă „pierzi o dată dispari” (vezi cazurile precedente), e perfect rațional.

Deci extrapolând la „societatea românească” nu suntem iraționali. Suntem raționali pe termen lung și simbolic, dar asta ne costă enorm pe termen scurt și d.p.d.v. material. Diferența dintre piramide și rachete e una singură și e importantă: piramidele, templele, chiar și castelele, s-au casele poporului, catedralele, după ce s-a terminat teroarea construcției, au rămas. Au devenit infrastructură culturală, turistică, identitară. Tancul însă, după ce îl folosești, nu mai rămâne nimic în afară de o groapă, un morman de fier vechi. Este și azi comportamentul dat de cele 3 rațiuni?

Poate acesta e sensul și testul adevărat al raționalității: construiești ceva care, chiar dacă e inutil azi, dar va avea rost și peste sute sau mii de ani? Suntem noi capabili azi? Da, poduri-autostrăzi.

Istoria științei românești e mai scurtă, nu are cei 2000 de ani ca la alții, vezi realizarile din Imperiul Roman care dăinuie în Roma (Colosseum, apeductele romane de zeci de km, Pantheonul sau chiar Columna lui Traian și altele). Tehnica boltirii s-a dezvoltat de la romani prin introducerea arcelor, a fost folosită apoi de Imperiul Bizantin, de ex. la Biserica Sf. Sofia și a deschis calea construcțiilor în estul european. Este clasic, exemplul interesant de macroeconomie și impact la un simplu produs – „lâna”, de la rolul ei într-o economie elementară medievală, cifre și influențe economice și politice neașteptate, până la „știința firelor și fibrelor sintetice” care a surclasat-o.

Ca societate românească ne mândrim cu unele obiecte dacice (brățări, coifuri) dar la care nu putem explica tehnologia prelucrării și realizării de la minereu, cuptor la bijuterie, Cloșca cu puii de aur, apoi cu cetățile medievale, biserici, până la perioada capitalistă în care știința a pătruns direct prin școli locale dar și adusă de cei școliți în afara țării. Recent am aniversat pe Antim Ivireanu care, prin cartea tiparită și răspândită la 1700, a fost alături de Dimitrie Cantemir, Cantacuzini, Brâncoveni, cei care au contribuit la cultura, educația și pe latură științifică în afară de cea religioasă, istorică, geografică, a societății românești. Adevăratul salt cantitativ si mai ales calitativ s-a înfăptuit odată cu reformele lui Alex.I. Cuza.

“Rolul științei în societatea românească de azi” nu poate fi explicitat fară a aminti de înaintașii în matematică și Informatică: Spiru Haret, Grigore Moisil, Ştefan Odobleja, precursor al ciberneticii generalizate, de cei din aviație și tehnologie: Henri Coandă (efectul Coandă, avionul și motorul cu reacție), Traian Vuia (pionier al aviației), Elie Carafoli (aerodinamică), Hermann Julius Oberth unul din cei trei părinți ai rachetei,  din medicină și biologie: Victor Babeș (bacteriolog), Nicolae Paulescu (descoperitorul insulinei), Ana Aslan (gerontologie) și George Emil Palade (laureat  Premiul Nobel – medicină), Ioan Cantacuzino (vaccin antiholeric),  din speologie: Emil Racoviță (fondatorul biospeologiei) și inginerie: Gogu Constantinescu (fondatorul sonicității) sau cei cu invenții remarcabile: Petrache Poenaru (a inventat stiloul), Anghel Saligni cu podul de la Cernavodă sau Victor Toma care a construit primul calculator românesc (CIFA-1) în 1955. Am prezentat doar o scurtă enumerare ce confirmă prezența și rolul științei în societatea noastră.

Știința azi a mutat atenția spectaculos, nu la fel de eficient către AI, roboți H. AI vine cu setea de energie, fie ea solară, eoliană, nucleară, clasică (cărbune, gaze, petrol), sau SMR-uri. Rămân însă la concluziile din 2023 când lansam în articolul „ IA între etică, risc și performanță ” perspectiva cu „?” a digitalizării totale. (pag. 11 https://www.curteadelaarges.ro/XIV_6_151.php iun. 2023).