CNIR 2026 – Istoriografia secolului XXI: Evoluții, provocări și oportunități

Cea de-a cincea ediție a Congresului Național al Istoricilor Români (CNIR), organizat sub egida Academiei Române și a Comitetului Național al Istoricilor din România, afiliat la International Committee of Historical Sciences (ICHS), s-a desfășurat în perioada 9-12 septembrie 2026 la Universitatea din București. Totodată, acest eveniment a fost plasat sub înaltul patronaj al Președintelui României.

Tema principală a CNIR 2026 – Istoriografia secolului XXI: Evoluții, provocări și oportunități – a invitat participanții la o reflecție critică asupra transformărilor profunde care au un impact asupra practicilor de cercetare și de transmitere a cunoașterii istorice, implicit prin raportare la surse și lectură. Într-un context global marcat de un declin accentuat al lecturii, al cărui efecte sunt tot mai vizibile în societate, această reflecție devine cu atât mai necesară. În acest context, dictonul ciceronian „Historia magistra vitae” este reperul care va călăuzi dezbaterile aceste ediții.

Pentru majoritatea participanților, CNIR 2026 a reprezentat un bun prilej de a reafirma rolul formativ și orientativ al istoriei. Aceasta nu trebuie înțeleasă ca un furnizor de soluții imediate, pripite, sau de răspunsuri prestabilite, ci ca un exercițiu al gândirii critice. Cunoașterea istorică este capabilă să ofere repere adecvate pentru interpretarea prezentului și pentru o mai bună înțelegere a viitorului. Totodată, într-o epocă marcată de accelerare tehnologică și de proliferarea inteligenței artificiale, fără a mai aminti decât în treacăt transformările profunde ale modului în care cunoașterea este produsă, răspândită și receptată, istoricii sunt invitați să-și regândească/actualizeze, atât instrumentarul metodologic, cât și mizele epistemice.

Lucrările CNIR 2026 au cuprins conferințe plenare, paneluri tematice, mese rotunde, prezentări de postere, o expoziție și lansări de carte.

Printre cadrele tematice orientative pentru propunerile de paneluri tematice și mese rotunde s-au numărat:

• Cunoașterea istorică și noile instrumente informatice;
• De la arhivă la cloud: digitizarea documentelor și a arhivelor;
• Editarea critică a izvoarelor istorice și bazele de date digitale;
• Istoricii profesioniști și discursurile publice despre istorie;
• Statutul profesorilor de istorie în societatea românească;

 

Mesele rotunde au avut formatul unor discuții libere în jurul temei propuse la care au luat parte, în afara moderatorului/moderatorilor, 4 sau 5 oratori invitați și nu au avut durata mai mare de 100 minute.

Limba oficială a Congresului a fost limba română.

Demn de menționat este că Universitatea din București a acordat 30 burse adresate participanților sub 30 de ani (născuți după data de 1 septembrie 1996) precum și participanților din Republica Moldova, burse care au acoperit scutirea de taxă, cazarea gratuită în cameră dublă și celelalte facilități acordate participanților care au achitat taxa de participare).

La acest eveniment Divizia de Istoria Științei prin Comitetul Român de Istoria Științei, Tehnicii și Filosofiei a propus o masă rotundă cu titlul De la arhivă la biblioteci digitale distribuite. Noile infrastructuri ale cunoașterii în era transformării digitale. Masa rotundă a fost prezidată de domnul profesor Tiberiu Tănase și a avut un număr de cinci speakeri, membri și colaboratori în cadrul DIS/CRIFST. Pe lângă aceștia, masa rotundă s-a bucurat de prezența mai multor cercetători și profesori universitari, atrași de subiectul propus.

Printre ideile prezentate și dezbătute în cadrul mesei rotunde se pot enumera interesul pentru identificarea avantajelor arhivelor digitale științifice, infrastructura acestora și utilitatea acestora. Totodată, nu a fost omisă importanța modului în care aceste arhive pot comunica între ele, suportul oferit în România pentru susținerea acestor arhive și ce anume s-a realizat în mod concret până în prezent în această direcție de cercetare.

Identificarea stadiului în care se află arhivele științifice digitale din România a dus, în mod firesc, la prezentarea cauzelor pentru care România se află la nivelul prezentat în cadrul mesei rotunde. Totodată, în același timp, s-a considerat ca fiind oportună și prezentarea de proiecte care au fost duse la bun sfârșit în privința arhivelor digitale științifice.

Un aspect relevant construirii unei perspective de viitor a fost și discuția inițiată în direcția tehnologiilor emergente și a securității cibernetice. S-a încercat găsirea unor răspunsuri referitoare la utilitatea acestora pentru accelerarea construirii arhivelor digitale științifice.

Masa rotundă propusă de DIS/CRIFST a avut la dispoziție 100 de minute pentru desfășurare. Numărul de întrebările adresate și calitatea răspunsurilor oferite au reprezentat cea mai concretă dovadă a interesului ridicat pentru acest subiect.