Ștefan Velovan în Craiova de azi

Ion Th. Simionescu (1873-1944), fost președinte al Academiei Române, spunea în 1932: „Nu prea obișnuim să ne aducem aminte mai des de oamenii noștri aleși (…) Sunt luptători pentru un ideal, a căror icoană trebuie să rămână mereu vie, neștirbită, nici măcar aburită de ceața depărtării. Ea dă susținere și îndemn; evocă vremuri de luptă și eroism, de activitate rodnică pentru binele obștesc.”

Și ziua de astăzi, 4 octombrie 2025, este una de aducere aminte de oamenii noștri aleși, de dascăli, o manifestare omagială.

„Cel care a ridicat umiliții și disprețuiții învățători ai satelor în ochii țării, la înălțimea rolului lor cultural în stat, Spiru Haret, i-a transformat în eroi și apostoli, a produs o chemare a conștințelor” (D.V. Țoni, 1932), în scopul redeșteptării satelor prin învățători. Dar cel care, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a contribuit esențial la dezvoltarea școlii românești, transformând efectiv timp de 50 de ani fii de țărani în învățători, „adevărați apostoli ai românismului” (I. Dobrian, 1926), a fost ilustrul profesor, pedagog și filozof ȘTEFAN VELOVAN. Oamenii din vremea lui l-au respectat și l-au  prețuit pentru personalitatea lui, pentru profunda lui cultură filosofică, pedagogică, dar mai ales pentru frumusețea lui sufletească, pentru dragostea pe care o manifesta pentru oameni și pentru școală. El a atras oamenii pentru că era un exemplu viu, faptele lui vorbeau în locul cuvintelor, asfel încât pentru el și discipolii lui – viitorii învățători care urmau să împânzească toată țara -, școala era considerată un altar sfânt.

Ștefan Velovan în Craiova de azi